Măcelul unei muşte
Simt nevoia sa impartasesc tuturor experienta coplesitoare prin care am trecut sambata trecuta. M-a marcat atat de tare incat am decis sa fac din ea un punct de plecare pentru o intreaga filosofie. Experienta mea ar putea sta la baza unui film de lung metraj de mare succes, s-ar putea scrie carti, manuale, firmele de consultata pe resurse umane s-ar imbulzi sa faca team-building-uri pe tema propusa, ce mai, un punct de referinta in literatura de specialitate. Ar putea aparea o simfonie, un musicall, concursuri internationale cu decernare de premii anuala.
Pe scurt, ce s-a petrecut.
Am facut curat in casa. Am sters praful de trei coti ce dainuia pe toate obiectele de mobilier, inclusiv pe painea cumparata in luna decembrie si uitata pe masa din bucatarie. Am aerisit casa (lucru demn de o cauza mai nobila, avand in vedere cancerul de afara), am facut ordine in haine (ce saga!). La sfarsit, am luat o cutie de suc si m-am asezat pe canapea sa ma uit la un film.
Pe undeva pe la mijlocul scenei in care englezii o macelaresc pe iubita lui Braveheart si Braveheart se intoarce si ii macelareste pe englezi, pe langa mine si-a facut aparitia o musca.
Pentru cei ce nu sunt familiarizati cu termenul, musca este o insecta mare si neagra, cu aripi mari cat o fereastra, cap paros si hidos, cu niste ochi multifatetati infioratori, picioare multiple (nu am avut rabdarea sa le numar, dar sunt sigur in numar par), si bazait specific.
Mi-a zumzait fericita de cateva ori pe langa lustra, s-a intors pe acelasi drum, a inspectat perdeaua, a mai dat o tura pe la lustra, apoi pe tavan etc. Si-a facut treaba ei de musca. Nu m-ar fi deranjat daca nu ar fi fost:
- extrem de mare
- extrem de neagra
- extrem de zgomotoasa
- extrem de aproape de mine
Nu stiu cum se facea ca isi gasea tot timpul drum pe langa fata mea, mi s-a asezat pe cap, pe brat, pe cutia de suc.
Am decis deci sa-i acord atentie lui Braveheart cum ii sfarteca corespunzator pe englezi pana la pauza publicitara, dupa care am trecut la atac. Am pus la cale un plan minutios alcatuit, din care, ziceam eu, musca nu avea cum sa scape. Am considerat ca oricare ar fi cantitatea de chestii dulci si bune de mancat care se aflau pe fata si pe bratul meu, aceasta se poate inlocui intotdeauna cu o cantitate mai mare, mai ademenitoare, sa zicem ... pe masa.
Am luat deci cutia de suc si am imprastiat niste suc pe cristalul mesei din sufragerie, m-am apucat cu incredere de un flacon de Baygon, si am asteptat, cuminte, la panda, venirea mustei.
Daca povestirea ar fi fost banala, nu as fi ales sa o scriu. Logic ca musca nu a venit. In locurile pe care ea le frecventase inainte decisese brusc sa nu mai calce. Si-a gasit alte locuri: pe sub masa, pe dupa calorifer, in parul meu, pe pantaloni, pe canapea. Intr-un cuvant, nu vroia pe masa. Pret de cinci minute, am agitat flaconul de insecticid intr-una, sperand ca voi prinde momentul propice sa o execut.
La un moment dat s-a coborat pana la pata de suc care se tot latea pe cristal, i-a dat tarcoale, dupa care a plecat. Nefiind pe faza, pana am scuturat flaconul, s-a dus si musca
S-a intors o a doua oara, de data asta si-a bagat un picior in suc, moment in care am bagat rapid un jet pe ea. Jetul s-a dus in aer, pe langa ea, tipa si-a luat zborul si m-am trezit iar cu buza umflata.
Tocmai cand planurile mele pareau a fi date complet peste cap, am vazut-o cum de sus de tot, de unde se avantase, incepe sa descrie o spirala periculoasa in directia parchetului. In mai putin de 5 secunde era pe jos, zbatandu-se. I-am mai aplicat inca trei patru portii de Baygon, pe care l-am imprastiat cu generozitate pe canapea si pe parchet, si musca a sfarsit cu picioarele-n sus, inerta.
Cu aceasta ocazie am constatat ca Baygonul miroase a levantica, lucru care m-a bucurat foarte tare. M-a mai bucurat la fel de tare si faptul ca am reusit sa-mi omor dusmanul, copiind tehnica de lupta a unui paianjen.
M-am dus la baie pentru o verificare rapida. Am constatat ca nu-mi crescusera colti in gura, ca nu aveam ochi si picioare multe, si nu aveam nici o cruce pe spate. Transformarea mea fusese doar psihologica.
Intoarsa in sufragerie, am constatat ca pauza publicitara nu se sfarsise inca, am mai luat nota de cateva reclame la Glade On&On si la Vodca Imperial, dupa care m-am cufundat intr-o binemeritata vizionare a filmului Braveheart.
Pe scurt, ce s-a petrecut.
Am facut curat in casa. Am sters praful de trei coti ce dainuia pe toate obiectele de mobilier, inclusiv pe painea cumparata in luna decembrie si uitata pe masa din bucatarie. Am aerisit casa (lucru demn de o cauza mai nobila, avand in vedere cancerul de afara), am facut ordine in haine (ce saga!). La sfarsit, am luat o cutie de suc si m-am asezat pe canapea sa ma uit la un film.
Pe undeva pe la mijlocul scenei in care englezii o macelaresc pe iubita lui Braveheart si Braveheart se intoarce si ii macelareste pe englezi, pe langa mine si-a facut aparitia o musca.
Pentru cei ce nu sunt familiarizati cu termenul, musca este o insecta mare si neagra, cu aripi mari cat o fereastra, cap paros si hidos, cu niste ochi multifatetati infioratori, picioare multiple (nu am avut rabdarea sa le numar, dar sunt sigur in numar par), si bazait specific.
Mi-a zumzait fericita de cateva ori pe langa lustra, s-a intors pe acelasi drum, a inspectat perdeaua, a mai dat o tura pe la lustra, apoi pe tavan etc. Si-a facut treaba ei de musca. Nu m-ar fi deranjat daca nu ar fi fost:
- extrem de mare
- extrem de neagra
- extrem de zgomotoasa
- extrem de aproape de mine
Nu stiu cum se facea ca isi gasea tot timpul drum pe langa fata mea, mi s-a asezat pe cap, pe brat, pe cutia de suc.
Am decis deci sa-i acord atentie lui Braveheart cum ii sfarteca corespunzator pe englezi pana la pauza publicitara, dupa care am trecut la atac. Am pus la cale un plan minutios alcatuit, din care, ziceam eu, musca nu avea cum sa scape. Am considerat ca oricare ar fi cantitatea de chestii dulci si bune de mancat care se aflau pe fata si pe bratul meu, aceasta se poate inlocui intotdeauna cu o cantitate mai mare, mai ademenitoare, sa zicem ... pe masa.
Am luat deci cutia de suc si am imprastiat niste suc pe cristalul mesei din sufragerie, m-am apucat cu incredere de un flacon de Baygon, si am asteptat, cuminte, la panda, venirea mustei.
Daca povestirea ar fi fost banala, nu as fi ales sa o scriu. Logic ca musca nu a venit. In locurile pe care ea le frecventase inainte decisese brusc sa nu mai calce. Si-a gasit alte locuri: pe sub masa, pe dupa calorifer, in parul meu, pe pantaloni, pe canapea. Intr-un cuvant, nu vroia pe masa. Pret de cinci minute, am agitat flaconul de insecticid intr-una, sperand ca voi prinde momentul propice sa o execut.
La un moment dat s-a coborat pana la pata de suc care se tot latea pe cristal, i-a dat tarcoale, dupa care a plecat. Nefiind pe faza, pana am scuturat flaconul, s-a dus si musca
S-a intors o a doua oara, de data asta si-a bagat un picior in suc, moment in care am bagat rapid un jet pe ea. Jetul s-a dus in aer, pe langa ea, tipa si-a luat zborul si m-am trezit iar cu buza umflata.
Tocmai cand planurile mele pareau a fi date complet peste cap, am vazut-o cum de sus de tot, de unde se avantase, incepe sa descrie o spirala periculoasa in directia parchetului. In mai putin de 5 secunde era pe jos, zbatandu-se. I-am mai aplicat inca trei patru portii de Baygon, pe care l-am imprastiat cu generozitate pe canapea si pe parchet, si musca a sfarsit cu picioarele-n sus, inerta.
Cu aceasta ocazie am constatat ca Baygonul miroase a levantica, lucru care m-a bucurat foarte tare. M-a mai bucurat la fel de tare si faptul ca am reusit sa-mi omor dusmanul, copiind tehnica de lupta a unui paianjen.
M-am dus la baie pentru o verificare rapida. Am constatat ca nu-mi crescusera colti in gura, ca nu aveam ochi si picioare multe, si nu aveam nici o cruce pe spate. Transformarea mea fusese doar psihologica.
Intoarsa in sufragerie, am constatat ca pauza publicitara nu se sfarsise inca, am mai luat nota de cateva reclame la Glade On&On si la Vodca Imperial, dupa care m-am cufundat intr-o binemeritata vizionare a filmului Braveheart.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu