01 septembrie 2006

Ali 7 (cu riscul de a deveni plictisitoare)

Devine foarte clar că în pisica mea se duce o luptă acerbă între dragoste şi ură. Dragoste dimineaţa, ură seara. Dragoste pentru mâncare şi cocoloşeală, ură pentru bătăile la curu’ gol. Şi nu în ultimul rând, dragoste pentru mine, ură pentru mâna mea. Nu ştiu dacă studiile vor putea confirma acest lucru, însă mie mi se pare foarte evident că ea disociază foarte clar stăpânul de mâna stăpânului.
Adică uite caz concret. Vorbesc cu ea, ea vorbeşte cu mine. Ne iubim, ea spune ceva, eu o cert, ea mă contrazice, eu sunt de acord, ea se pisiceşte etc. Ne înţelegem de minune. În aer e o mieuneală continuă şi un dialog civilizat între două prietene. Mă apropii de ea să o iau în braţe sau să o mângâi pe cap... haţ! clonţ! şi m-a şi apucat de mână! Aud chiar mâna cum pârâie sub presiunea fălcilor ei sănătoase. Dinţii lasă urme adânci în pielea mâinii, linge cu patimă locul, după care dispare dând furioasă din coada transformată în pămătuf şi mă serveşte cu nişte urechi date pe spate şi o privire de bestie. O întreb ce a apucat-o. Coada se ridică, netedă, ochii se măresc, urechile revin la normal, mă priveşte cald şi cu interes şi îmi răspunde. Ne înţelegem din nou ca două surori. Nu ştiu ce mi-a răspuns, dar e clar că ea pe mine mă iubeşte. Mă aşez pe canapea, vine lângă mine. Pun mână, absentă, pe genunchi. Pac! Mâna cea urâtă şi vicleană îşi primeşte porţia de capse! Retrag mâna, apelez la simţul ei tolerant, o mai întreb ceva, recunoaşte că totul e în regulă, şi ţupăie voioasă pe sub masă, ocupându-se absentă de bateria ei de joacă. Mă apropii de ea să o pup, mă priveşte cu ochi interesaţi şi calzi, nu se opune. Îi depun o bală pe vârful botului, ne iubim ca-n prima zi. Din spatele meu se iţeşte mâna mea, cu intenţia de a o mângâia un pic pe cap. Pupila se strânge, bestia se dezlănţuie, mâna nu apucă să descrie nici măcar o jumătate din traiectoria planificată, că este atacată în plin aer, răpusă pe loc, sfâşiată, apoi lovită cu sete cu lăbuţele din spate, ţinută strâns cu colţii, după care abandonată în fugă, după stilul descris mai sus.
Este foarte clar. Ali nu o iubeşte pe Mână. Pe mine însă da :D!

6 comentarii:

Anonim spunea...

Ooo nu, doar nu ti-ai botezat pisica Ali. Why my name? Hahaha. :D
Interesant modul de povestire totusi.

Anonim spunea...

Am si eu la bunici un monstru din asta, e si motan, si negru. Drac curat. :) Cand are chef te lasa sa il mangai (in limite rezonabile), cand nu, face franjuri mana, picior gol, tot ce pare cat de cat moale si isi poate infige ghearele. Daca vrei sa il specializezi pe al tau, le pot face cunostinta. :D

sneakysid spunea...

Al meu e o ea :) Deci daca doresti sa iasa din dracul tau cu diavolita mea niste pisoi turbati.... daaaaa :))

Anonim spunea...

Poate nu-i place sapunul cu care te speli sau crema de maini! :P
Sau poate ai mangaiat un caine inainte!

Anonim spunea...

Total gresit. Pur si simplu pisica ta are o personalitate de tip sado-maso. De unde si amestecul de afectiune, pasiune si durere. Propun sa ii achizitionezi niste cizmulite de latex. Daca nici asta nu o sa mearga ... :))

Ovidiu spunea...

Cred ca aceasta disociere dintre mana si stapan se petrece la nivelul fiecarei pisici. Ia-o pe Fifi, de exemplu... Vine langa mine, se aseaza pe jos si stiu ca a venit momentul sa o mangai... Cateodata deschide ochii si se sperie de mana mea amenintatoare(sau de degete). Si atunci ma musca... In rest, ne intelegem perfect!