Despre ursi

Pentru că de un sfert de oră rîd de un mail primit recent, nu mă pot abţine să nu-l transcriu mai jos.

"Cartierul brasovean Racadau este, conform canalului Discovery, singurul loc din lume unde traieste ursul gunoier (o specie de urs inrudita cu ursul brun, cu deosebirea ca e mult mai putoare). Incercand sa-l starpeasca, autoritatile brasovene, in frunte cu primarul George Scripcaru, au luat, de-a lungul timpului, mai multe masuri ce, in final, au condus la o concluzie oarecum logica: ursul este un animal mult mai inteligent decat George Scripcaru.
Prima masura pe care a luat-o Scripcaru imediat ce a ajuns primar al Brasovului a fost sa cheme ursii la ospat, dupa care, la fel ca ilustrul sau inaintas Lapusneanu, a incercat sa le faca felul. A doua zi, dupa ce a fost amenintat de mai multe organizatii, nu i-a mai impuscat, ci i-a deportat prin alte judete. Din nefericire, ursii nu s-au acomodat la fel de bine ca moldovenii in alte judete si s-au intors la tomberoanele din Racadau.
A doua mutare: mai multi baieti extrem de inteligenti de la AJVPS au pus in mancarea ursilor niste calmante ce erau, teoretic, destinate oamenilor. Drept urmare, ursii s-au enervat, iar unul dintre ei a omorat doi oameni. Concluzia logica la care s-a ajuns a fost ca ursul a turbat (in premiera mondiala, dat fiind ca ursii turbeaza, de regula, la fel de des ca balenele).
Un alt edil, viceprimarul Adrian Gabor, a venit cu ideea unor bomboane anti-urs - bomboane expirate de la fabrica locala de dulciuri. Din pacate, le-au pus in apropierea iernii, cand ursii bruni, spre deosebire de cei polari, hiberneaza. In paralel, s-a decis ca gunoiul sa fie luat mai devreme. Avand probabil o sursa in interior, ursii au aflat si s-au reorientat spre cartierul Schei, dupa care s-au dus la hibernare si i-a cam durut la coada de bomboanele lui Gabor.
Anul trecut, Scripcaru a montat niste tomberoane anti-urs, la 4.000 de euro bucata. La instalarea lor, autoritatile declarau ca sunt atat de sigure incat pana si oamenii or sa aiba dificultati in a pune gunoiul in ele. Dupa o saptamana, ursii lucrau deja in echipe de cate doi: unul deschidea containerul, tinea capacul si zambea la poze, iarcelalalt se servea. Daca va mai amintiti, anul trecut s-au montat chiar si niste garduri electrice in jurul tomberoanelor. Dat fiind ca ursii sunt tot acolo, am impresia ca gardul a fost cerut, de fapt, chiar de ei, ca sa-i tina la distanta pe toti cocalarii care se uita in gura lor cand iau masa."

Ce mi se pare foarte interesantă este dezbaterea intensă pe care au stârnit-o aceşti urşi la vremea incidentelor descrise mai sus. Îmi aduc aminte că urmăream ştirile un pic contrariată, fără o opinie personală bine definită, alarmată de pericolul pe care îl reprezentau urşii cei mari şi răi, fără să mă gândesc care ar putea fi de fapt realitatea. La o săptămână mai târziu un prieten mi-a spus despre urşi că sunt absolut inofensivi şi chiar sperioşi, şi că el îşi face un obicei din a merge week-end de week-end pe acolo să le dea de mâncare. Atunci am înţeles că nu mă ajută foarte tare să mă uit la ştiri. Am învăţat să-i ascult pe cei care aleg să aibă o opinie personală în afara camerelor de filmat ale televiziunilor. Urmăresc în continuare ştirile, dar ciulesc urechea pe lângă. Nu strică.