16 februarie 2006

Ah, toaleta!

Constat că a fi femeie nu este sinonim întotdeauna cu curăţenia şi atenţia la detalii cu care suntem obişnuiţi să asociem o femeie. Dacă luăm doar toaletele publice, este suficient să ne dăm seama că teoria asta pică, şi pică RĂU!!

Să luăm de exemplu toaleta pentru femei de la mine de la servici. Se face curat la fiecare jumătate de oră, şi cu toate astea îţi este foarte des dat să vezi urme de încălţări pe scaunul vasului de WC, evident neşterse, hârtia igienică pe jos, lângă vas sau lângă coş (deşi în fiecare compartiment este câte un coş de gunoi), şi chiar urme de chestii pe pereţi sau pe gresie, care pot fi asociate doar unor persoane cu grave probleme de vedere sau de echilibru. Cum băutul este interzis în timpul serviciului, şi la angajare toate trec un test oftalmologic, rămâne doar varianta nesimţirii. Nu vorbesc de apa netrasă.

Mă consolez însă cu ideea că per ansamblu nivelul de educaţie al angajatelor din firmă se situează undeva sub 10 clase.

Şi aşa am gândit până am fost la Mall. Acolo însă, acelaşi dezastru. Singurul lucru la care mă puteam gândi în timp ce mă holbam cu dezgust la mizeria ce mă întâmpina din uşă erau volănaşele roz din blană şi cizmele cu toc cui ale specimenelor care patrulează prin Mall. Încercam să-mi imaginez care din căţelele machiate strident şi parfumate de la Sephora a putut să lase în urmă tamponul neîmpachetat de pe jos, dar nu puteam obţine un răspuns concret. Imaginaţia însă îmi oferea suficient suport pentru a mi-o închipui pe cea care ieşea din toaletă când eu intram, şi a cărei faţă îmi era încă proaspătă în minte. Mi-am închipuit diverse moduri în care ar putea muri, evident în chinuri groaznice, pentru a-mi distrage atenţia de la peisajul din jurul meu.

Dacă la Mall este posibil, din cauza fluxului mare de personaje dubioase, mă întreb cum este posibil aşa ceva în toaleta de la Intercontinental?

Sâmbătă am fost la un botez, şi am constatat că toaletele arătau impecabil, aşa cum mă aşteptam. Am trăit o fericită comuniune cu toaleta vreo două trei ore (şi pentru că beam multă apă, o vizitam des). La ora 19:00 şi-au făcut apariţia nişte nuntaşi, cazaţi în salonul de lângă noi. Nu a trecut o jumătate de oră şi am păşit din nou în toaletă, unde m-au întâmpinat câteva domnişoare despuiate, care se machiau şi vorbeau despre ţinutele lor şi ale celorlalte invitate. Atenţia lor pentru detaliile machiajului şi al vestimentaţiei părea maxim, însă în cabina de toaletă se pare că uitaseră să tragă apa şi să culeagă de pe jos hârtia folosită, iar în prima cabină în care incercasem să intru iniţial, una dintre ele ratase cu mare artă vasul de WC.

Spuneţi-mi cum vreţi, nebună, paranoică, dar pur şi simplu nu pot înţelege cum poate fi o femeie atât de nesimţită. Aş fi rea să spun că mă aştept la aşa ceva de la bărbaţi mai degrabă, pentru că nu ar fi corect. Culmea este însă că am văzut toalete de bărbaţi mai curate decât cele de damă. Şi slavă Domnului am intrat în multe toalete de bărbaţi!! :))

Deci ce rămâne de făcut? Să le punem să poarte scutece? Să le plătim nişte cursuri de bune maniere? Sau o vizită la un cabinet de optică?

Niciun comentariu: