14 februarie 2007

Semnături & stuff

Firma la care prestez de câteva luni de zile a considerat util să nu mă informeze cu privire la multe aspecte legate de drepturile mele de salariat. Nu m-am plâns, că doar îmi ştiu drepturile şi obligaţiile, şi deci nu aveam nevoie de nici un fel de discuţie pe această temă şi cred că orice firmă care se respectă le aplică necondiţionat. Au trecut însă mai mult de două luni de când am depus actele necesare întocmirii unui amărât de contract de muncă, şi rezultatele s-au lăsat aşteptate. Nu m-a deranjat nici asta, că doar ştiam în ce fel de dans intrasem încă de când m-am "angajat". Adică salariul minim pe economie, restul în mână, plata banilor când îl apucă pe patron, pe sistemul "să vedem dacă e în toane bune azi să ne semneze salariile", concedii după modelul "dacă n-ai un an nu ai concediu", deconturi când şi când, sub egida "de ce ai luat taxiul dacă nu era urgent?" etc. Dansul deci, pe măsura ce mi s-a dezvăluit, nu m-a impresionat nicicum, şi am ţopăit şi eu alene în ritmul impus. Fără însă să mă gândesc că m-ar deranja. Până la urmă, dacă ai nimerit în discotecă şi nu-ţi place muzica, dar băutura e bună, stai şi tu o vreme pe acolo, că doar n-o fi foc. Nu trebuie neapărat să dansezi cu convingere. Schiţezi şi tu acolo două trei mişcări şi zici că ai dansat, să nu se supere patronii. Aşa şi eu.

Acum două zile însă am descoperit că patronul discotecii a considerat util să-mi ia acordul pentru condiţiile contractuale de muncă falsificându-mi semnătura. Adică mi-a parvenit o copie a contractului de muncă. Una singură. Nu trei, cum ar fi normal. Una. Şi, normal, vizată de ITM şi semnată de angajator şi de... angajat. Mi-am studiat amuzată semnătura şi am concluzionat că eram probabil foarte beată când am semnat sau a semnat altcineva în locul mieu. Având în vedere că firma e foarte mare şi sunt peste 20 de angajaţi (din care un procent modest are încheiate contracte de muncă), înţeleg că este greu să ţii cu adevărat cont cine ce semnează, deci trebuie să accept faptul că sărmanii angajatori au greşit personajul şi au dat contractul meu altcuiva să-l semneze. Iată-mă deci cu copia mea a CIM, semnată, parafată, înregistrată, după aproape trei luni de la angajare. Iau şi eu cunoştinţă acum de condiţiile de muncă, mă bucur nespus că aflu şi care îmi sunt zilele de concediu & stuff, îl împăturesc cu grijă şi-l depun pe fundul caietului, în geantă. Merită păstrat. Măcar pentru nepoţi, dacă nu pentru autorităţi.

2 comentarii:

Claude spunea...

Oh, the things you do for love...
...aaaa ...I mean art ...

seal spunea...

trebuia sa iti livreze 3 in cazul in care ai fi semnat tu, una e dupa ce ai "semnat"