13 februarie 2007

Referitor la dimensiunile unei relaţii

Colega L. doreşte să ne "redimensionăm relaţia". Asta, în limbajul meu, înseamnă că nu mă suferă, şi că i-am făcut eu ceva cândva. Numai că antipatia vine doar din direcţia ei. Cum mie nu mi se pare necesar să "redimensionez relaţia" cu nici un coleg, şi nu apreciez când sunt "convocată" la întâlniri între patru ochi cu alte persoane decât şeful meu direct sau cel care-mi plăteşte în mod evident salariul, pot spune că întâlnirea m-a lăsat mai mult decât rece. Nu vreau să provoc discuţii şi evit râcile cu colegii. Singura atitudine pe care am găsit-o potrivită în relaţia cu L. a fost să ascult răbdătoare ce a avut de spus, şi să-mi păstrez părerea personală pentru mine. În timp ce o ascultam realizam că orice explicaţie din partea mea ar fi ramificat discuţia inutil şi ar fi lungit şedinţa nejustificat. Aşadar am fost cuminte, am ascultat o predică hilară, din partea unei persoane necalificate să mă judece, în contextul unei relaţii prea puţin explorate, şi am plecat aşa cum am venit. Tăcută. Din umila mea experienţă cu oamenii, cei care recurg la atacuri de acest gen sunt cei care sunt nesiguri pe ei sau se simt ameninţaţi. Îmi pare doar rău că sunt înţeleasă greşit.

Un comentariu:

albeenah spunea...

macar voi vorbiti...tot e ceva..kiar daca tie discutia ti se pare inutila...e mishto sa reuseshti sa comunici pe bune cu colegii