18 decembrie 2006

De Bucureşti

M-am cam săturat să mă fac mică şi să mă ascund de fiecare dată când cineva mă întreabă dacă sunt din Bucureşti. Într-un fel mă simt responsabilă pentru fiecare avantaj pe care mi-l conferă faptul că m-am născut în Bucureşti. Şi de fiecare dată mă disculp în faţa unora sau altora, conştientă fiind cât e de greu pentru un provincial să-şi găsească un rost în capitală. Nici nu mai aştept să văd ce fel de atitudine are respectivul interlocutor, îmi cer scuze din start. Mă simt prost pentru că am beneficiat de pe urma faptului că sunt născută aici, mă simt prost pentru fiecare minut petrecut la mama şi la tata în casă când alţii dormeau în frig în cămine. Dar mă enervează că uneori nu pot şterge rânjetul pe care-l arborează unii. E ca şi cum vin deja setaţi să se războiască cu toţi bucureştenii... mama lor.... Or, asta nu mi se pare corect. Nu prea e frumos să-i cataloghezi pe toţi bucureştenii după metoda "eu am suferit, suferă şi tu". Dar ce spun eu aici? Am şi eu acelaşi păcat, când vine vorba de moldoveni :(
Sincer, îmi pare rău pentru eforturile pe care trebuie să le facă atâţia ca să supravieţuiască aici. Bucureştiul e o junglă, unde singurul lucru care pare să meargă pe pozitiv sunt preţurile.
Aştept ziua în care o garsonieră o să fie din nou 5.000 de euro, şi un apartament cu 2 camere 20.000.... Dar asta probabil când se va trece la euroiul greu...

5 comentarii:

Strainu spunea...

N-a mai fost o discuţie destul de asemănătoare şi prin vară? La postul ăla despre moldoveni...? De ce să mă simt (sau să te simţi) vinovat(ă) că sunt din Bucureşti? Dacă provincialilor le e greu să-şi facă un rost aici, să rămână la ei acasă!

Mordax spunea...

Mie personal bucurestenii nu mi se par deloc avantajati de faptul ca au trait in acest oras. Cel putin in cercul meu de prieteni, bucurestenii sunt inca nevoiti sa traiasca cu parintii (pe cand noi, provincialii, ne-am mutat singuri de la 18 ani), sunt mai putin competitivi din punct de vedere profesional (pentru ca au totul de-a gata si nu resimt presiuni financiare de tot felul), si sunt total ignoranti in materie de cunostinte despre orasul in care traiesc. (multi nu stiu unde este Primaria, Administratia Financiara, Muzeul de Arta, etc).

Pe de alta parte, eu traiesc aici de 7 ani, sunt bucurestean cu buletin deja, dar nu am resimtit nicio clipa un complex de inferioritate din cauza faptului ca veneam din provincie. Multi ani, colegii de scoala si de serviciu au crezut ca sunt bucurestean.

sneakysid spunea...

Baiat destept. Ai dreptate cu o mare parte din observatii, dar vezi ca generalizarea astea tinde sa dea intr-un pacat similar cu motivul pentru care am scris insemnarea. Adica un fel de atitudine condescendenta a provicialilor fata de bucuresteni, un pic vecina cu dispretul. We're not all the bad guys, you know.... :)

Siderite spunea...

Sint nascut in Bucuresti si imi place in Bucuresti. Nu as putea trai in alt oras. Am fost in marile capitale europene si tot Bucurestiul mi-a placut cel mai mult. Am o atitudine condescendenta fata de provincialii care o merita si tot respectul pentru provincialii care il merita. Nevasta mea a copilarit intr-un sat de linga Sibiu si a studiat in Sibiu. Ne-am intilnit in Franta. Pentru ce sa isi ceara cineva scuze?

spooky spunea...

Ştiu că ai vrea să mă sufoci cu perna, aşa că o să fiu direct, şi la obiect.
Dacă cineva îţi spune: "eşti din Bucureşti?" înseamnă că suferi de un păcat care doare puternic, şi anume de aroganţă. Nu iau apărarea tuturor provincialilor, ca 'adevăraţii români'. Dincolo de mine naivitatea asta. Şi ce nu ai înţeles acolo unde vroiai să aplici perna este că aşa cum maneliştii pot fi nişte oameni cu bun simţ şi oneşti, eticheta 'manelist' îl pune într-o lumină rea pe individ. La fel şi eticheta 'bucureştean'. Eticheta respectivă nu ţi se aplică gratuit, iar dacă denumeşte locul de unde vii poate fi o chestie cît se poate de neutră, dar cînd se referă la comportamentul tău... Poate ar trebui să întrebi ce ai greşit, şi să-ţi ceri scuze. Am întîlnit bucureşteni mai de treabă decît, să zicem, clujeni sau timişoreni.

Şi încă o chestie... Nimeni nu te invidiază pentru privilegiul de a te fi născut în Bucureşti. Un astfel de privilegiu e de-a dreptul comic, pot deveni la orice oră la fel de bucureştean ca tine. Mai gîndeşte-te un pic la ideea că în provincie nu se moare de grija Bucureştiului. Se poate trăi şi în provincie, o dovedesc 20 de milioane care nu au încăput în 'metropolă'.