Cutia de carton din liceu

Nimic nu se compară, cred, cu senzaţia pe care o ai atunci când cotrobăi prin cufere cu amintiri. Ai surpriza să dai, printre altele, de:

- fiţuicile din liceu. Eu le am păstrate frumos, teanc, legate cu elastic :) Când m-o lovi probabil bătrâneţea şi plictiseala o să dau iama în ele şi o să le aşez, probabil, pe materii, cronologic etc.

- notiţele de la sfărşit de caiet de matematică, cu liniuţe de dialog, gen "-De ce s-a terminat Valea Papuşilor?", sau "-Ai întrebat-o vreodată pe mama ta unde şi-a petrecut luna de miere...?"

- mâzgălelile pe tot felul de capete de hârtie, de tipul "Uite ce frumos este scrisul meu de fetiţă cuminte şi drăgălaşă şi scumpă" sau "Scrie fain fain fain fain fain FAIN fAIn FAIn faiN..." :) Am găsit şi "putrefacţia supremă şi sublimă"... ! .... Cred că eram printr-a zecea şi studiam simbolismul.... cred.... sper! :)

- listele de dinainte de plecarea în tabere sau turnee: "tricoul verde, blugi x 2, şosete..."

- teancuri teancuri de lucrări de control la tot felul de materii, care mai de care cu note ... impresionante, de genul 7, 6, 8. Un exemplu: extemporal la biologie, clasa a XI-a (oaa, nici nu-mi aduc aminte să fi studiat biologia atâţia ani... cred, sincer, că a fost o pierdere de vreme maximă de-a lungul liceului). Dar să revin: extemporalul :) Întrebarea a 6-a: rolurile bilei în digestia lipidelor: reduce tensiunea superficială şi emulsionează grăsimile (yeah right... try to remember this for the rest of your life...), formează cu lipidele micelii hidrosolubile (închipuiţi-vă deci că eu chiar ştiam chestiile astea pe vremea aceea....) şi activează enzimele (asta scrisă de profesoară :) - mi se pare normal, ar fi fost prea mult pentru mine să reţin atâtea lucruri... :))
Sau: lucrare de control la latină (da, recunosc, am suferit mult): "hic est vir magni" (habar n-am ce înseamnă, se pare că n-am ştiut să traduc, sau să fac ceva cu fraza asta, sub frază e gol :)
Sau: "Dacă asupra unui sistem în echilibru se acţionează cu o constrângere, sistemul se deplasează în sensul diminuării constrângerii" (mi se pare normal :)) Nu ştiu la ce materie era lucrarea. Dacă ştiam că o să devin atât de neştiutoare în timp raportat la propriile mele eforturi de studiu, aş fi:
a) scris în partea de sus a lucrărilor "Extemporal la .. chimie / fizică / biologie ... etc"
b) renunţat să mă mai chinui. În fond, ce-am reţinut? Că 0 dă la toate grupele şi primeşte doar de la 0, că AB4 primeşte de la toate şi nu dă decât tot la AB4, că drosophila melanogaster avea şi ea amărâta 2 cromozomi, şi de-aia devenise coşmarul tuturor elevilor de clasa a XII-a, ceva legat de hidra de apă dulce, dar nu mai reţin ce :) de pistilul de floare etc...
Sau: extemporal la nu-mi dau seama ce: "Este ignoranţa o condiţie a fericirii?" ... Mda... ei bine, pot să spun cu mâna pe inimă că nici nu-mi aduc aminte dacă m-a frământat vreodată subiectul. Probabil însă că a existat vreun profesor preocupat de chestia asta. Sper că i-a trecut :) Mai bine decât să ne pună să scriem un eseu pe două pagini ne spunea din start, sub formă de afirmaţie: "Dragi elevi, da, ignoranţa este o condiţie a fericirii", şi terminam bâlciul.

- fişe de lectură! Mai ţine cineva minte fişele de lectură pe care trebuia să le facem în generală? Oooaaaaa, ce chestie! :) Uite, dau de una la "Originea şi continuitatea românilor", de Ligia Bârzu (nu mai reţin cine a fost, şi de ce era atât de importantă la vremea respectivă, dar e clar că a fost :)).

- ha ha! foicele de hârtie cu calculul mediilor! rotfl :) Asta mă apuca periodic, cu mult timp înainte de încheierea trimestrului, că doar se cădea să ştim cum stăm, nu? :)

- interminabile peticele de hârtie de matematică cu biscuitele, din toate poziţiile şi cu toate culorile pământului. Realizate, binenţeles, în ore. Preferabil în cele de literatură universală sau istoria Franţei :)

- alte peticele de hârtie cu semnătura. Nu-i aşa că am exersat cu toţii semnătura pe zeci şi zeci de pagini? Şi la ce ne-a folosit? La nimic, că acum tot două linii şi un punct e semnătura mea... :)

- caietele de tot felul: de franceză şi de română, de istorie, de engleză, de cultura Franţei. Cu multe multe foicele de mate măzgălite cu biscuitele. Hopa! şi-o lucrare la fizică!

- mai apoi, cursurile şi caietele din facultate. Doamne, ce harababură! Ba printate, ba scrise de mână (de multe ori nu de mâna mea, că de, de-aia existau scribi şi copiatoare :)), fotocopii după cărţi recomandate de cine ştie de profesor obsedat de propriile publicaţii, subliniate şi conspectate cu sârguinciozitate.

- cărţile de teste şi dicţionarele franceze, broşurile de genul "Cum să reuşim la examen" ... rotfl... Dumnezeule! eu chiar citeam aşa ceva! :)))

- mărţişoarele de prin liceu sau generală, plicurile cu scrisori netrimise la poştă niciodată, scrisorile primite de la unii sau alţii, unele sau altele...

- filme nedevelopate (now that's interesting... :)) Ce-o fi pe ele? Mâine la prima oră de asta mă ocup :)

Sunt nostalgică. Da. Dar am un surâs tâmp în colţul buzelor, şi parcă nu mă pot opri din hlizeală. E clar! Aveam nevoie de o raită prin cutia mea cu amintiri. E mult mai amuzant decât răsfoitul albumelor cu poze. Parcă ele sunt mai triste, parcă la un moment dat nu mai vrei să te vezi cum erai acum 10 ani (mai nu ştiu cum, mai puţin nu ştiu cum, cu mai mult nu ştiu ce, fără nu spunem ce :)) ) şi preferi să "consulţi" amintirile fără imagini :) Mâzgălelile de adolescent naiv, preocupările neînsemnate rămase pe un colţ de pagină de caiet studenţesc sub forma unor fraze fără sens, visele, iluziile, bucuriile simple şi atât de intense, glumele, năzbătiile, notele proaste, mediile, flirturile, moda, zodiacul, vacanţele de vară, bileţelele din bancă, creta şi buretele, chiulul, parcul, tema pentru acasă, comentariile, orele de sport, evenimentele din sala de festivităţi, TEZELE :), pauza, scutirile, absenţele nemotivate, orele de dirigenţie, bacalaureatul, carnetul de note, Grădina Icoanei, autobuzul 331...

Să nu uit să-mi fac o cutie cu amintiri şi pentru viaţa de om matur şi plin de probleme....