Nici cu francezii nu mi-e ruşine
Adică să mă explic.
Ca pe orice om normal care a fost atent la orele de gramatică, mă deranjează personajele care cred că ultima modă în materie de corectitudine a limbii este despărţirea oricărui cuvânt care se termină în"-ţi" în "rădăcină" - oricare ar fi ea, şi "-ţi". Mă deranjează cu atât mai mult cu cât boala asta nu e de ieri de azi, iar cei care suferă de ea nu par să fie deranjaţi de chestia asta şi continuă, în ignoranţa lor, molipsindu-i mai departe pe cei care, de bine de rău, înainte de a avea contact cu comunicări scrise din partea lor, credeau că alta era regula, dar nu erau siguri. Deci, cum spuneam, mă enervează foarte mult, mai ales dacă descopăr aceste probleme la oameni cu greutate, funcţii de coordonare sau decizie. Şi cum astăzi totul se face în scris, pot edita un tom însemnat de exprimări de acest gen numai printând mailuri de la diverşi colegi.
Buun.
Dar, după cum m-am şi pornit să explic, nici cu francezii nu mi-e ruşine. Patric ştie foarte bine, cu el am tot comentat chestiunea asta. La început şi eu mă întrebam cum e posibil ca un vorbitor nativ de franceză să nu facă distincţia între infinitiv şi participiul trecut. Cu timpul m-am obişnuit, şi am jucat şi rol de corector de text pentru francezi sadea, care au înţeles rapid că mai uşor este să întrebi un român care a învăţat gramatica la şcolile româneşti decât să stoarcă ei din cap soluţia corectă.
Am căutat deci într-o arhivă mai veche a discuţiilor mele cu Patric şi am găsit asta:
Ca pe orice om normal care a fost atent la orele de gramatică, mă deranjează personajele care cred că ultima modă în materie de corectitudine a limbii este despărţirea oricărui cuvânt care se termină în"-ţi" în "rădăcină" - oricare ar fi ea, şi "-ţi". Mă deranjează cu atât mai mult cu cât boala asta nu e de ieri de azi, iar cei care suferă de ea nu par să fie deranjaţi de chestia asta şi continuă, în ignoranţa lor, molipsindu-i mai departe pe cei care, de bine de rău, înainte de a avea contact cu comunicări scrise din partea lor, credeau că alta era regula, dar nu erau siguri. Deci, cum spuneam, mă enervează foarte mult, mai ales dacă descopăr aceste probleme la oameni cu greutate, funcţii de coordonare sau decizie. Şi cum astăzi totul se face în scris, pot edita un tom însemnat de exprimări de acest gen numai printând mailuri de la diverşi colegi.
Buun.
Dar, după cum m-am şi pornit să explic, nici cu francezii nu mi-e ruşine. Patric ştie foarte bine, cu el am tot comentat chestiunea asta. La început şi eu mă întrebam cum e posibil ca un vorbitor nativ de franceză să nu facă distincţia între infinitiv şi participiul trecut. Cu timpul m-am obişnuit, şi am jucat şi rol de corector de text pentru francezi sadea, care au înţeles rapid că mai uşor este să întrebi un român care a învăţat gramatica la şcolile româneşti decât să stoarcă ei din cap soluţia corectă.
Am căutat deci într-o arhivă mai veche a discuţiilor mele cu Patric şi am găsit asta:
"- Cum ti se pare "je n'est tester rapidement que avec 1 resource à l'intérieur de la base" ?
"- A fost in America nu stiu cit timp, poate a uitat franceza..."
"- În creierul lor nu e suficient loc pentru gramatica a doua limbi!"
"- Bwahahhaaa..."
Sau, dacă vreţi ceva recent, asta:
"...je souhaiterai, à premier abord savoir très rapidement quelles actions vous voulais mettre en valeur dans celui- ci..."
3 comentarii:
Fetita, nu avea grija, pe mine ma uimesc zilnic englezii. Ei se distreaza foarte tare cand uneori unul dintre noi nu pricepe prea bine accentul lor si modul de a lega cuvintele unul de altul gen tiganii din Snatch. Dar apoi vin e-mailuri de la project manageri si guess what, majoritatea scriu mai prost decat mine. Interesant este ca ei sunt un popor care nu are probleme cu emigratia asa ca lucreaza multi oameni originari din alte tari in aceeasi firma. Totusi majoritatea celor care fac greseli sunt cei nascuti englezi.
Si in Canada/US e la fel. Se uita unii stramb la tine ca poate ai pronuntat ceva gresit dar vin dup-aia e-mail-uri de la management si iti vine sa te uzi de ras.
Cat despre 'destul loc in creier pentru gramatica a doua limbi', ce fac cei care sunt complet scosi din mediul unei limbi dar vor sa nu uite? Noi, cei din diaspora :) Si nu, IRC-ul nu e destul.
In U.S. se uita oricum stramb la tine daca ai pronuntat altfel si nu te inteleg. Or so I've heard... :)
Si... in cap este loc pentru mult mai mult de 2 limbi. Garantat. Intrebarea este ce faci ca sa le mentii la un nivel normal de folosire...
As fi putut spune ca cel mai sigur este sa citesti o carte. Acolo in principiu ai o activitate de editare si de corectare care iti ofera la final o limba cat se poate de corecta. Eh... si aici ne putem astepta la multe multe surprize, pentru ca... nu?... si eidtorii si corectorii e oameni...
Trimiteți un comentariu