Bolile noastre de toate zilele

Am auzit într-o dimineaţă la radio că un cercetător japonez a găsit o soluţie prin care să menţină active celulele creierului, dându-i acestuia exerciţii cu ajutorul cărora să se menţină în formă. Calculatorul şi telefonul mobil sunt, în opinia japonezului, principalii duşmani ai unui creier brici. Am reflectat în treacăt la chestiunea asta şi mi-am dat seama că are dreptate. Mă uitam la toţi oamenii care mă înconjurau în trafic şi vedeam în fiecare, ca printr-o radiografie, creierele, mai mult sau mai puţin colorate, ca într-un grafic pentru studenţi. Gri la folosit, roşu la nefolosit, alb la latent etc. Mă rog. Avea dreptate, sau are dreptate japonezul. Ce soluţie a găsit el prea puţin mă interesează, la mine n-o să ajungă, sau dacă o să ajungă vreodată, o să fie sigur prea târziu, pentru că eu şi pentru, pardon mă scuzaţi, ziua de ciclu, îmi pun reminder pe telefon. Una-două, trebuie să fac ceva, reminder. Să nu uit să mă duc la nuş'cine, să nu uit să sun pe nuş'cine, tofelu'. Sunt, din punct de vedere coloristic, cu creierul mai mult alb şi roşu. Deci până să mă folosesc de soluţia japonezului, creierul meu va fi varză. Cum spuneam, remindere peste remindere. Şi cu atâtea remindere, nici nu e de mirare că bietul creier se învaţă să funcţioneze numai după ce îi dai cu linguriţa. Ce să se mai preocupe el să sclipească, stă şi freamătă în bâzâituri de telefon celular şi păcănit de taste. A se vedea la maşina mea din însemnarea anterioară...