De mică mi-am dorit să fiu remarcată. Evident, cine nu-şi doreşte atenţia şi aprecierea sexului opus... Fac eforturi în sensul ăsta. Ochelari de soare, ambele geamuri pe faţă coborâte, muzică la maximum pe cât se poate (nu contează dacă e frig afară, tot crap puţin geamurile, cât să se audă), ce mai ... figuri... Nu sunt adepta mersului legănat sau a tocurilor cu fuste scurte (nu mă caracterizează). Mizez mai mult pe mesajul "you can look but you can not touch", măcar pentru satisfacţia de a vedea că se întoarce un cap interesat. În momentul ălă consider misiunea încheiată. Rubrica e bifată, orgoliul e pompat, ziua e completă.
Astăzi am aplicat regulile de bază, rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Mă rog, satisfacţia mea vine şi din faptul că pot să ascult muzica preferată cum vreau eu şi la ce volum vreau eu. Şi o fac în maşină cu toată nesimţirea de care pot da dovadă, că acasă nu-mi permit şi nici nu vreau să încerc.
Deci o zi obişnuită. Mai pe după amiază m-am dus la poştă cu un teanc generos de plicuri. Am petrecut vreo jumătate de oră să lipesc timbre, mi se lipiseră buricele degetelor unul de altul, gura îmi mirosea a Pelicanol şi mă simţeam ca şi cum aş fi mâncat un borcan de lipici de timbre. Am ieşti din poştă triumfătoare şi m-am postat în faţa cutiei poştale, sârguincioasă şi pusă pe fapte mari. Am început să balotez plicuri, mai mari, mai mici în cutia poştală. Fiind absorbită de înălţătoarea muncă la care mă dedasem, nu am conştinentizat probabil farmecul desăvârşit pe care îl împrăştiam în jurul meu. Prin spatele meu au trecut la un moment dat doi indivizi, iar unul dintre ei, după ce trecuse de mine pe trotuar, mi-a aruncat un "te pupă tata" din mers, însoţit de o zbatere de pleoape şi un surîs sugestiv aruncat din colţul gurii. Ca să fie mai convingător, a şi zăbovit cu privirea în sistem "de sus în jos, să ne lămurim cum trebuie", după care a întors spatele, oarecum satisfăcut de fapta sa. În tot acest timp l-am privit fix în ochi, aşteptând continuarea. M-am înşelat, după ce a aruncat remarca a întors spatele, şi-a unduit blugii provocator şi a continuat plimbarea pe strasse.
M-am suit în maşină şi am demarat corespunzător în sensul deplasării celor doi băieţi de băieţi, am trecut pe lângă ei cu geamurile date jos, cu Scooter urlând din boxe la volum 23, şi cu un rictus indiferent pe faţă. M-am dat ciumeagă, cu alte cuvinte.
Concluzia interesantă a zilei este însă că oricâte măsuri ai lua în mod conştient pentru a atrage atenţia, întotdeauna oamenii te remarcă pentru chestii mult mai banale şi mai necontrolate decât îţi poţi închipui. Sau oricât de doamnă te-ai da, e posibil ca roadele să se vadă în momentul în care te-ai aplecat să-ţi sufleci blugii uzi de ploaie sau când stai la coadă la piaţă să-ţi cântăreşti nişte cartofi. Deci, mai bine cu tocuri şi bluză mulată decât războinică. Mă duc să mă schimb.
