"Din ce faci oamenii băieţel? Din apă, nisip, şi un pic de căcat!"

După ce am petrecut câteva ore de coşmar la servici în compania unui coleg care pute, exersând periodic ieşitul din birou şi amuşinatul de parfum în geantă, am ajuns acasă şi am uitat de episod. Dar Andreea, care probabil a fost marcată mai profund decât mine, a ţinut să-mi aducă aminte acum, în prag de somn de frumuseţe, de chinurile groaznice prin care am trecut cu toţii astăzi.

Ştie cineva cum e să împarţi un birou strâmt, fără aerisire, cu încă cinci oameni, din care unul pute? Ei bine, dacă vreodată am fi simţit nevoia să ne plângem de faptul că unul sau altul din colegi vorbeşte prea tare, sau prea mult, sau rîde chiţăit, sau face glume proaste sau orice altceva, toate aceste mici defecte pălesc în faţa acestui coleg al nostru, care pute. Şi sărmanul are acea putoare de om al muncii care a cărat buşteni cu cârca toată ziua şi nu a avut acces la o sursă de apă. Numai că el pute de la prima oră. Şi nu cară buşteni. Cel puţin noi nu-l vedem efectuând vreo manevră asemănătoare. Deşi este adevărat că săptămâna trecută am cărat dulapuri şi am mutat birouri cot la cot cu el. Dar atunci sărmanul avea o scuză pentru miros. Astăzi de dimineaţă însă, la ora 10, nu avea nici una. A lipsit din birou vreo două trei ore. Când s-a întors am simţit instantaneu cum vin spre noi valuri valuri de arome nebănuite. Dacă ridicam privirea din calculator vedeam parcă aievea dâre dârişoare de aburi verzi unduindu-se ca un şşşşşşarpe veninosssss (înspre noi, evident), înconjurându-ne, strângându-ne de gât şi sufocându-ne. Orice ieşire din birou a fost astăzi binevenită. Mirosurile de vinarom şi fum de ţigară de pe culoar au fost parfum de flori în comparaţie cu aerul fetid din birou.
Explicaţii despre fenomen sunt mai multe, şi fiecare îşi dă cu presupusul. Bunăoară, se vehiculează ideea că poartă aceleaşi haine zi după zi. Sau că de fapt poartă acelaşi tricou pe dedesubt, pe care nu-l spală, şi că schimbă doar bluza. Dacă mă întrebaţi pe mine, nici bluza de deasupra nu prea pare să o schimbe prea des. Pe de altă parte, nu mi-a venit niciodată în cap să-l analizez cu atenţie ca să văd ce poartă de pe o zi pe alta. Însă dacă mă gândesc bine, parcă ce purta azi purta şi vineri!!
Mi-e drag de oamenii care miros normal. De fapt mi-e drag de oamenii care nu miros urât. Dacă mai miros şi a parfum, yay!! este şi mai bine! Trăiască bărbaţii care ştiu să-şi poarte de grijă şi să nu facă nici valuri verzi în jurul lor, dar nici valuri de parfum peste măsură. Acelaşi lucru e valabil şi pentru femei.
Asta mă aduce cu gândul la chestia că niciodată nu poţi judeca un om în întregime până nu petreci timp alături de el. De exemplu, s-ar putea să nu ştim niciodată dacă domnii sau doamnele prezentatoare de la ştiri put sau nu. Nu? Poate put. Sau poate le put picioarele. Sau poate au un fund imens dincolo de bustul pe care îl etalează pe post. Sau poate sub sacoul şi cravata pe care le poartă pe ecran au pantaloni scurţi şi adidaşi, că de, nu contează decât de la buric în sus cum arată. Sau DJ-ii de la radio. Cine ştie cum arată oamenii ăia? Că în spatele vocilor extrem de sexy s-ar putea să fie câte un om micuţ şi chelios, cu ochelari, sau o tanti cu acnee pe faţă şi parul uleios. Dar nouă ne place de ei, şi îi ascultăm cu plăcere. Şi din când în când, poate când ne supără prin ceea ce zic, ne răzbunăm închipuindu-ne cum arată în timpul liber, în chiloţi, pe vasul de WC, nepieptănaţi şi în capot, nemachiate etc. Parcă e o vorbă: dacă vrei să-ţi piară tracul şi sentimentul de intimidare în faţa cuiva, închipuie-ţi-l în pielea goală sau căcându-se. Oooo, ce ţi se schimbă modul în care îl vezi. Că doar suntem cu toţii oameni, plămădiţi din acelaşi nisip cu apă, pe plajă, de un copil cu imaginaţie şi o lopăţică. Numai că la unii din noi copilul mai pune şi puţin căcat :D Cum ar fi la colegul meu...
Săracul de el... mi-e urât să scriu chestiile astea, şi mi-e bine în acelaşi timp. Poate totuşi îşi va face cineva curajul să-i spună să se ducă să se spele.... din nou!...