Semnez, dar nu ştiu ce
Nu mi s-a intamplat sa vad atatia oameni dobitoci la un loc ca la locul meu de munca. Si nu ma refer la colegii mei, ci la clienti.
Un caz recent: o clienta suna la ora 19:05 sa se planga ca a sunat-o cineva sa-i vanda un produs, si a deranjat-o. Cu ce suntem noi de vina? Pai suntem, pentru ca numarul ei de telefon nu este public, si numai la noi in magazin a completat ea vreodata numarul de telefon, pe un cupon de participare la un concurs. Si de unde stie ca a sunat-o cineva de la noi? Pai nu stie, dar cineva a sunat-o, si nu mai conteaza decat ca a sunat-o, nu? Vrea sa se rezolve situatia. Tipa, nu asculta. Incerc sa o calmez, tipa mai tare. O intreb ce doreste de la noi. Sa nu mai fie sunata. Ii spun ca nu am sunat-o eu, deci a-i promite ca nu o va mai suna nimeni este o absurditate. E ca si cum i-as promite ca maine nu se va intuneca la ora 17:30. Bine, dar noi suntem de vina ca oamenii cei negri si rai o suna seara sa o deranjeze. Reiau firul explicatiei: voi cauta, voi suna, ma voi interesa, voi incerca sa vad cam de unde s-a aflat numarul ei de telefon (intre noi fie vorba, caut acul in carul cu fan). Vreau sa inchid. Nu ma lasa. Ce solutie am eu pentru ea? Cum ce solutie? Daca ma tine in telefon, ce solutie pot eu sa-i ofer. O intreb daca poate vorbi la doua telefoane in acelasi timp, si imi spune ca nu o intereseaza. Vrea sa ii rezolva problema, dar nu doreste sa inchida. O rog sa se calmeze, si ii promit ca o sa o sun sa-i spun ce am aflat. Unde o sun daca nici macar nu i-am cerut numarul de telefon? urla dementa... Ii spun ca nu am apucat sa ii cer numarul, deoarece e prea ocupata sa sughita si sa spumege. Incep sa tip si eu. O intreb ce solutie crede ca va obtine la ora 19:30? Imi spune ca nu o intereseaza. Corect. Probabil nici pe mine nu m-ar interesa. Conversatia se termina cu un receptor trantit. Din fericire al ei.
"Sunt de acord ca datele completate pe acest talon sa fie folosite de X. SRL in scopul Y, in conformitate cu legea Z.". A semnat. Curios cati oameni uita ce au semnat.
Avem 12 clase, facultati, postuniversitare, dar ne poticnim de o nota de subsol, care reuseste sa sugrume toate cunostintele noastre in materie de lume moderna. Suntem in ton cu moda, purtam blugi cu capse, insa nu stim sa citim un disclaimer.
Doamna va face o sesizare scrisa si va asmuti avocatul impotriva noastra. Cum ma numesc? Ii repet numele pentru a doua oara. Il silabiseste ostentativ. Vrea sa vorbeasca cu directorul. Ii spun pe un ton extrem de dulce ca este ora 19:30 si ca nu ii pot promite nimic. Suiera si scuipa si cere sa ii fie adus directorul la telefon. Ii spun sa se multumeasca cu mine. Suieratul persista. Scuipatul nelipsit.
Da-o dracului de proasta.
Am mainile rosii si fata livida.
M-am enervat ca idioata.
Ce seara minunata am avut.
Un caz recent: o clienta suna la ora 19:05 sa se planga ca a sunat-o cineva sa-i vanda un produs, si a deranjat-o. Cu ce suntem noi de vina? Pai suntem, pentru ca numarul ei de telefon nu este public, si numai la noi in magazin a completat ea vreodata numarul de telefon, pe un cupon de participare la un concurs. Si de unde stie ca a sunat-o cineva de la noi? Pai nu stie, dar cineva a sunat-o, si nu mai conteaza decat ca a sunat-o, nu? Vrea sa se rezolve situatia. Tipa, nu asculta. Incerc sa o calmez, tipa mai tare. O intreb ce doreste de la noi. Sa nu mai fie sunata. Ii spun ca nu am sunat-o eu, deci a-i promite ca nu o va mai suna nimeni este o absurditate. E ca si cum i-as promite ca maine nu se va intuneca la ora 17:30. Bine, dar noi suntem de vina ca oamenii cei negri si rai o suna seara sa o deranjeze. Reiau firul explicatiei: voi cauta, voi suna, ma voi interesa, voi incerca sa vad cam de unde s-a aflat numarul ei de telefon (intre noi fie vorba, caut acul in carul cu fan). Vreau sa inchid. Nu ma lasa. Ce solutie am eu pentru ea? Cum ce solutie? Daca ma tine in telefon, ce solutie pot eu sa-i ofer. O intreb daca poate vorbi la doua telefoane in acelasi timp, si imi spune ca nu o intereseaza. Vrea sa ii rezolva problema, dar nu doreste sa inchida. O rog sa se calmeze, si ii promit ca o sa o sun sa-i spun ce am aflat. Unde o sun daca nici macar nu i-am cerut numarul de telefon? urla dementa... Ii spun ca nu am apucat sa ii cer numarul, deoarece e prea ocupata sa sughita si sa spumege. Incep sa tip si eu. O intreb ce solutie crede ca va obtine la ora 19:30? Imi spune ca nu o intereseaza. Corect. Probabil nici pe mine nu m-ar interesa. Conversatia se termina cu un receptor trantit. Din fericire al ei.
"Sunt de acord ca datele completate pe acest talon sa fie folosite de X. SRL in scopul Y, in conformitate cu legea Z.". A semnat. Curios cati oameni uita ce au semnat.
Avem 12 clase, facultati, postuniversitare, dar ne poticnim de o nota de subsol, care reuseste sa sugrume toate cunostintele noastre in materie de lume moderna. Suntem in ton cu moda, purtam blugi cu capse, insa nu stim sa citim un disclaimer.
Doamna va face o sesizare scrisa si va asmuti avocatul impotriva noastra. Cum ma numesc? Ii repet numele pentru a doua oara. Il silabiseste ostentativ. Vrea sa vorbeasca cu directorul. Ii spun pe un ton extrem de dulce ca este ora 19:30 si ca nu ii pot promite nimic. Suiera si scuipa si cere sa ii fie adus directorul la telefon. Ii spun sa se multumeasca cu mine. Suieratul persista. Scuipatul nelipsit.
Da-o dracului de proasta.
Am mainile rosii si fata livida.
M-am enervat ca idioata.
Ce seara minunata am avut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu