Diverse cu Ali şi nu numai
M-am cam certat în ultima vreme cu fierul de călcat. Îl văd cum stă pe placa de călcat, stingher, trec pe lângă el şi nici nu-l bag în seamă. Alături, pe canapea, nivelul teancurilor de rufe necălcate oscilează ca luminiţele de la casetofon de la o săptămână la alta, iar el stă şi adună praful. Nici placa de călcat nu stă mai bine. Singura care îi dă atenţie cât de cât este Ali, în incursiunile ei scurte dar eficiente în camera respectivă, în decursul cărora deşiră încă o bucăţică şi-ncă o bucăţică, până la distrugerea finală. Nici nu mai ştiu ce calc când calc: cămaşa sau zdrenţele care curg de pe placa de călcat...
Ieri am ajuns acasă mult după ora respectabilă a pornitului de maşină de spălat, dar am făcut-o şi pe asta. Era 00:37 şi maşina mea zgomot făcea. Deci nu este exclus să mă cert şi cu vecinii.
Administratora mea îmi lasă bileţele în uşă. Ea are o singură problemă: care e consumul meu de apă. Nu prea o interesează dacă sunt în urmă la plata întreţinerii. 3 luni, 6 luni, cui îi pasă? Dacă însă nu are consumul de apă la fiecare zi de 1 a lunii, începe bileţiada.
Cafeaua şi ceaiul de pe noptieră nu sunt de vină dacă şi-au găsit drum în jos pe mobilă, cărţi, parchet şi covor. Nici Ali nu e de vină pentru că din săritura efectuată peste pat a aterizat un pic mai departe decât prevăzuse, şi anume pe noptieră, care are cristal, care alunecă, care are cană cu lichide deasupra, care se varsă, care pătează şi care este Ali in big big trouble.
Oricum Ali este complet cretină. Are nişte manifestări pe cât de haioase, pe atât de ciudate:
Dacă îi pun mâncare în farfurie, mănâncă din ea doar cât mă învârt eu pe acolo. Odată ce-am dispărut din raza ei vizuală şi din bucătărie, îşi face de lucru cu mine. Mâncarea poate să aştepte.
Când are acces în sufragerie, care este tapetată cu plante, primul lucru pe care-l face este să se ascundă după ghivece.
Ieri am ajuns acasă mult după ora respectabilă a pornitului de maşină de spălat, dar am făcut-o şi pe asta. Era 00:37 şi maşina mea zgomot făcea. Deci nu este exclus să mă cert şi cu vecinii.
Administratora mea îmi lasă bileţele în uşă. Ea are o singură problemă: care e consumul meu de apă. Nu prea o interesează dacă sunt în urmă la plata întreţinerii. 3 luni, 6 luni, cui îi pasă? Dacă însă nu are consumul de apă la fiecare zi de 1 a lunii, începe bileţiada.
Cafeaua şi ceaiul de pe noptieră nu sunt de vină dacă şi-au găsit drum în jos pe mobilă, cărţi, parchet şi covor. Nici Ali nu e de vină pentru că din săritura efectuată peste pat a aterizat un pic mai departe decât prevăzuse, şi anume pe noptieră, care are cristal, care alunecă, care are cană cu lichide deasupra, care se varsă, care pătează şi care este Ali in big big trouble.
Oricum Ali este complet cretină. Are nişte manifestări pe cât de haioase, pe atât de ciudate:
Dacă îi pun mâncare în farfurie, mănâncă din ea doar cât mă învârt eu pe acolo. Odată ce-am dispărut din raza ei vizuală şi din bucătărie, îşi face de lucru cu mine. Mâncarea poate să aştepte.
Când are acces în sufragerie, care este tapetată cu plante, primul lucru pe care-l face este să se ascundă după ghivece.
Acum două zile a trecut de la rosul de vârfuri de plante inofensive (dar bănuiesc, deosebit de miamm miamm) la ruptul cu totul, răsturnatul cu mare tărăboi şi vărsatul de pământ frunze şi flori pă peste tot prin sufragerie. Am declarat toată casa tărâm sfânt. Cred că în curând o să o închid în maşina de spălat.
Cred că şi eu ar trebui să fiu închisă undeva. Mai acum o săptămână am făcut o piruetă artistică în pat, şi din trecerea de pe o parte pe alta cu tot cu plapumă am agăţat paharul cu vin roşu care şedea cuminţel pe noptieră. Care este uşurel, care deci cade, care vinului nu-i trebuie mult să curgă şi care peretele acum este pătat. Mult pătat. Nu bun pătat. Interesant este că vinul care e roşu a format pete gri pe perete. Nu vreau să încerc cu suc de portocale. S-ar putea să nu se potrivească cromatic.
Printre altele, m-am procopsit cu o lampă mare şi albă de la Ikea. Nici asta nu e bun. Lampa mare şi albă arăta într-un fel în Ikea. La mine arată ciudat rău. De unde ideea că lămpile de la Ikea arată bine doar la Ikea. Mă voi strădui însă să o păstrez pe tavan un timp proporţional cu eforturile depuse pentru instalarea ei.
Casa mea arată oricum de parcă nu ar mai locui nimeni în ea de mult. Ieri seară am lăsat în frigider o cutie de suc cu capacul defect. De dimineaţă aveam o piscină portocalie pe jos în bucătărie. Nu am şters.
Ali a rupt în două o plantă şi a dizlocat pământul din ghiveci. Nu am măturat.
Deoarece are interdicţie la orice din casă în afară de hol şi bucătărie cât sunt plecată, domnişoara Alifie umblă tica-tica toată ziua peste tot. Drept urmare lasă lăbuţe pe chiuvetă, pe dulapuri, pe masă, pe scurt, pe toate suprafeţele albe din bucătărie. Nu am şters.
Ali mănâncă mult şi sănătos. Deci se cacă. Nu am mai curăţat de mult. Deci pute.
În consecinţă las geamul deschis. Deci e frig.
Când ajung acasă trec rapid pe lângă valurile de miros şi rîurile portocalii de suc de pe jos şi mă înfig direct în vârful patului. Am grijă să calc atent ca să nu mă lipesc.
La baie mi-e lene să culeg pufuleţii de hârtie igienică care plutesc peste tot de la Ali. Da. Din când în când are acces la sulul de hârtie şi îl face ferfeniţă. Cred că am luat o decizie bună când am început să cumpăr hârtie albastră (în culoarea băii). Măcar acum se asortează.
Ce-aş mai putea adăuga?
Ah, da. Mi-am plătit cablul. Mi-era dor să văd şi eu ceva mişcare la televizor.
Am butonat aseară. Big mistake. Nu mi-a plăcut nimic.
Probabil de-aia am renunţat la cablu în vară. De ţinut minte.
În rest numai de bine.
:)
