15 iulie 2007

Dragă Mioriţă

Dragă Mioriţă,
M-am întors, după cum bine au scris ziarele de pretutindeni, în sfârşit, în ţară. Am revenit, cu alaiul ce mi se cuvenea, acasă.
La început îmi propusesem să scriu zilnic ce mi se întâmpla notabil în mica mea incursiune în ţara broscoilor. Dar pentru că timpul de scris pe blog se limita la o amărâtă de jumătate de oră, şi aia în fugă, la sfârşitul zilei, nu am avut chef să mai povestesc nimic. Acum că au trecut cele trei săptămâni, I don't quite see the point any more.
Aşa că o să o iau pe sărite, şi o să povestesc ce-mi aduc aminte.
Un episod ar fi cel cu cartela.
Mi-am propus să-mi iau o cartelă pre-pay ca să am de pe ce vorbi în voie. Trec peste faptul că individul de la magazinul GSM mi-a oferit amabil o cartelă la "doar 20 de euro" pe care mi-a vândut-o apoi la 30 de euro, pentru că încurcase oferta şi apucase să-mi completeze fişa. Trec şi peste faptul că pentru a o procura nu mă puteam adresa decât unei reprezentanţe GSM şi altundeva nu. Am să încerc să uit şi faptul că procedura a durat nici mai mult nici mai puţin decât o jumătate de oră, timp în care am fost fotografiată din toate unghiurile şi mi s-au pus întrebări din cele mai ciudate, şi astea pentru o amărâtă de cartelă pre-pay. După o luptă crâncenă cu mine însămi să nu izbucnesc în ţipete, am reuşit să trec cu bine proba "cumpără-o-cartelă-pre-pay-în-Franţa-şi-să-vezi-ce-o-să-te-distrezi" şi mi-am văzut liniştită de convorbirile mele naţionale.
Primul hop, şi care s-a dovedit a fi şi insurmontabil, a fost acela că nu-mi puteam dezactiva căsuţa vocală. Evident că orice firmă de telefonie mobilă procedează în acelaşi mod cretin, vânzându-ţi la pachet cu cartela ocazia ca toţi amicii care te sună să înjure copios robotul telefonic. Am încercat să sun la relaţii cu clienţii, după ce m-am convins că telefonul (care era al meu, mind you) nu avea nici un fel de deviere de apel activă. Deşi ţineam în mână o cutie plină cu fel de fel de pliante şi cărţulici frumos colorate care conţineau informaţii despre compania de telefonie mobilă, nu m-am putut folosi decât de numărul de relaţii cu clienţii. Ca orice consumator păţit, am întors pliantele pe toate feţele în căutarea unei informaţii privitoare la costul apelului. Nu scria nimic. Am sunat deci la relaţiile cu clienţii. Şi a-nceput. Cu oferte, cu reduceri, cu hau, cu bau, nimic de mesageria mea. Cu greu am ajuns să aflu şi ce tastă să apăs pentru configurarea mesageriei vocale. Din momentul ăla a început dansul. Ba apasă 1, ba 2, ba revino la meniu că nu pricepusem, iar 1, iar 2, aha, deci era corect, revino 1, bagă 3 în loc de 2, taca-taca, mesageria mea vocală pe nicăieri. Cum să configurezi, cum să asculţi, dar nimic despre cum să dezactivezi. După un circ care a durat câteva minute bune, am decis că trebuie să mă contectez cu cineva să mă lămurească. Şi am mai vâslit un pic prin noianul de informaţii, ajunsesem să compun ceva de genul 13212*12*13*211322*90 pe ecranul telefonului şi mă plictisisem, dar am ajuns în sfârşit să aud din gura doamnei robot că mă va conecta cu maaare plăcere la un operator, şi că mă avertizează că se taxează cu costul unui apel local. Hait! Adica cum vine asta? Furioasă, am renunţat şi la robot şi la mesaje şi la doamnă şi la telefon şi l-am aruncat dracului cât colo. Şi cu mesageria am şi rămas până am plecat de acolo.
Al doilea hop. Costul apelului. B. m-a informat cu bucurie în glas că pe mine mă costa la fel un apel local de pe cartelă cât de pe abonamentul meu românesc în ţară. Cu roaming. În jur de 50 de cenţi. Am ridicat din umeri. Ce să le fac? Nu eu stabilesc tarifele. Dă-i dracului.
Apoi, o chestie haioasă. La nici o zi după ce mi-am luat cartela, am început să mă bucur din plin de serviciile oferite de cartela pre-pay. Primesc un mesaj. Mă uit: "Sunt Cynthia, şi sunt umedă şi fierbinte, sună la ..." M-am frecat la ochi nevenindu-mi să cred. Mda... M-am simţit iubită :)
Data viitoare daca mi se mai întâmplă, vreau să fie un nume de bărbat. Nu ştiu de ce, dar Cynthia nu părea prea masculin :) Asta e discriminare. De ce să fie mesajele astea doar pentru bărbaţi? :)) Să primescc un "...ah, oh... sunt Ciryl şi mi-e foame... nu vrei să mâncăm o pizza împreună?" hihi :))
A bientot...

4 comentarii:

Cinderella spunea...

dar ai postat cateva mesaje dragute la inceput... Unde sunt, ca doar nu le-oi fi sters? Asa acum o sa-ti adici aminte numai ce nu ti-a convenit, toate fazele nasoale, o sa-ti dezvolti simtul critic pana peste poate.

Hai ca e frumoasa Bretania, are si ea sarmul ei...

Anonim spunea...

ce bine ca te-ai intors!Welcome back

Anonim spunea...

Bine ai revenit ! ;)

Anonim spunea...

Je veux une traduction ... ;o)

Niko