Câteva poze

DaLLi

Astăzi am întâlnit o domnişoară tare drăguţă care lucrează pentru Dalli. M-a impresionat pentru că ea, ca multe alte persoane care lucrează pentru această firmă, nu are nici un habar despre cum se parchează o maşină. Evident că dacă toţi angajaţii Dalli ar avea carnet sau experienţă în condus, nu ar face ceea ce fac, dar trec peste asta. Domişoara în cauză m-a impresionat pentru că, spre deosebire de ceilalţi colegi de-ai ei, a reuşit să-mi spele creierul de toţi cei 8 ani de experienţă în condus, depăşit, parcat, înjurat, accidentat, suit pe borduri, mers pe contrasens, trecut pe roşu, lovit pietoni în Bucureşti etc.

Adică, după ce m-am înfipt cu graţie pe un loc de parcare administrat cu sârg de domnişoara, am oprit motorul şi mă pregăteam să mă extrag din maşină, a alergat într-un suflet la mine şi mi-a făcut semn să mai dau în spate un pic. Am deschis geamul şi am întrebat-o de ce. Răspunsul a fost să-i las omului din faţă mai mult loc. Cum domnul din faţa mea avea un pic peste jumătate de elefant între fundul lui şi botul meu, suficient cât să deschidă portbagajul şi să bage cu succes o girafă şi să mai adauge şi o orchestră de suflători, am insistat că nu e cazul, şi că ar fi bine să las maşina aşa cum e, ca să nu ocupăm spaţiu inutil de-a lungul trotuarului. Ei bine, nu! Domnişoara a insistat. Apoi am insistat şi eu. I-am comunicat că de-aia nu se găsesc locuri de parcare în Bucureşti, pentru că personaje ca ea răsfiră maşinile după bunul plac, dar nu s-a lăsat.

Am catadicsit, aşadar, nu fără o strâmbătură acră pe faţă, pe care am arborat-o suficient timp cât să fie remarcată de domnişoară, să mut maşina în marşarier, şi aş putea să jur că am dat în spate timp de câteva ore până când palma domnişoarei s-a ridicat cu degetele împreunate la verticală şi a tăiat aerul în semn de „stop!”.

Am să consider păţania de azi dimineaţă un curs de reinstruire în materie de parcări, pe care am dat generoasa sumă de 1,5 lei, şi am să-mi rezerv dreptul de a o amenda cu neplata restului de bani datoraţi pentru parcare, cât voi fi cumulat până la închiderea zilei, pentru că intenţionez să mă extrag din spaţiul alocat atât de inginereşte azi dimineaţă abia după ora 8. Când domnişoara şi colegii ei de tură vor fi plecat de mult spre căşile lor.

Keyword analysis

Nu mai pohohooot!! Vreau să ştie lumea toată că mă doare burta de atâta rîs. Aaaarrhhhh....:)

Se întâmplă în felul următor:

Ce îi pişcă pe români să afle pe google, (în afară de capitala canadei şi metode de agăţat în baruri), şi cum mă afectează lucrul ăsta pe mine (adică cum se ajunge pe blogul mieu):

O să o iau metodic. Şi o să încerc să-mi explic o parte din ele, iar dacă nu reuşesc, o să mă spânzur.

"vreau să văd treninguri cu rapid"
Lăudabil aş putea spune. N-ai decât (n-aveţi decât-că sunt mai mulţi - probabil s-au vorbit, sau e o sectă) să te plimbi prin unul din următoarele cartiere, la ceas de seară: Giuleşti, Bucureştii Noi, Griviţa, Gara de Nord, Grozăveşti, Crângaşi. Dacă nu daţi de nici unul, încercaţi să ţipaţi în gura mare "MUIE RAPID", şi veţi fi împresuraţi de îndată de băeţi echipaţi după modelul solicitat, cu apetit pentru literatură, muzică şi antren. Nu faceţi asta dacă nu ştiţi karate.

"cum se desenează arborele genealogic"
Ummmm.... cum să vă explic ca să înţelegeţi.... hmmm..... luaţi un creion şi o gumă generoasă, o planşă de hârtie minim A2 (dacă nu, e bun şi trotuarul din faţa blocului, s-ar putea să fie mai încăpător) şi porniţi să scrieţi de la voi, urcaţi spre mamele şi taţii voştri (este facultativ dacă ştiţi să completaţi data exactă de naştere - e suficient anul), nu uitaţi bunicii şi mătuşile (alea care făceau gem de prune al dracului de bun), după aia daţi o raită pe la cimitir şi încercaţi să vă împrospătaţi memoria citind de pe pietrele de mormânt, că de la a treia generaţie în sus s-ar putea să nu mai ştiţi care a murit în război, care s-a îmbolnăvit de gută, şi care a fugit în Australia. Dar la ce vă trebuie?

"vreau să tricotez"
Buuun. Şi aici sunt mai mulţi. Probabil este un grup de fete cărora le este foarte frig, sau nu au ocupaţie. Frumos. Mai bine tricotez decât să mă duc la Mall în preumblare. Poate totuşi veţi reuşi să vă atingeţi scopul dacă reformulaţi cu "învăţaţi să tricotaţi".

"spalier, saltea, bancă"
O fi cineva care caută să-şi mobileze sala de fitness? Sau cineva care caută să răscolească amintiri dureroase de la orele de gimnastică obligatorii din liceu?

"am mutat fosa"

And you did this because.....???

"Bucureştiul de altă dată"
Foarte drăguţ. Nu e la mine pe blog însă. Şi eu îl caut.

"fusta gipsy"
Parcă erau la modă acum vreo zece ani???

"îmi doresc o geantă"
Vorbeşte cu fata care caută fustă gipsy.

"tendinţe sinucigaşe -cauze"
Asta de la căutat fustă gipsy şi geantă şi de la tricotat. Posibil şi de la fosă. Nu ştiu. Nu mă pot pronunţa în momentul de faţă.

"blog sneaky sid", "sneaky sid", "sneakysid"
Oameni hotărâţi, ce să mai spun...

"oameni care se fut"
Dacă nu sunteţi din această categorie, nu pot deci să vă sfătuiesc să vă uitaţi în oglindă. Puteţi însă să începeţi timid cu un "spalier, saltea, bancă". Sau, mai există o abordare. Tastaţi la întâmplare www. şi apoi completaţi cu ce vă vine în minte mai porcos, adăugaţi .ro, şi găsiţi sigur ceva interesant. Dacă veţi insista pe subiect veţi remarca o similitudine bizară între toate aceste pagini, inclusiv layout şi de culoare. Hmmm... Dar am divagat. Oameni care se fut. Ciudată discreţie ne mai oferă Internetul în ziua de azi. Cu alte cuvinte, dacă acum 20 de ani aş fi avut astfel de curiozităţi şi singurele surse de informare ar fi fost bibliotecile, aş fi ezitat, zic eu, să întreb o bibliotecară dacă are vreo carte cu "oameni care se fut". Sau să dau o tură prin librării şi să mă interesez dacă a scris cineva recent ceva pe subiect. Aşa, cu Internetul, ajung să mă documentez din liniştea propriei sufragerii, despre toate tâmpeniile din lume, mă pot chiar lăuda că sunt informată şi că am scris o lucrare vastă pe tema respectiva etc etc etc, şi pe nimeni nu mai surprinde că sursele mele sunt de pe net. Iar dacă vreau să fac ceva ruşinos, nimic nu este mai simplu. Tastez "oameni care se fut", şi nu mă vede nimeni... :)

"cand ma fac mare vreau sa fiu"

Asta ca în bancul cu scoţianul care, pe patul de moarte, cu ultima răsuflare spune: "...pentru că.... pentru că.... horc horc hoorrcccc...." şi moare. Ce vrei să te faci când vei fi mare??? Ceee?? Ceeeee ??? Spuneeeee!!!! Nimic. Linişte.

"varsat de vant", "claritine"

E o epidemie, aşa e. Am auzit eu.

"mame care se fut"

Din categoria celor care au făcut progrese. Au înţeles că "oameni" este prea general, şi au ales şi ei să scurteze lista de posibilităţi la "mame". Dar de ce "mame"?? Există ceva mai special la o mamă în timpul unui act sexual? O mamă nu este tot o femeie? Nu-mi închipui că personajul căuta femei însărcinate, pentru că dacă era cazul scria "femei însărcinate". Deci de ce mame?

"caini care au facut lucruri impresionante"

rotfl. Ummm.....Lassie...?

"curve din cehia"

Aici sunt complet pierdută. Nu mai ştiu ce să zic.

"pete de carioca pe haine"

E de la fosă.

"vand pisica 2007"

Precizarea cu 2007 mi se pare esenţială. Pentru că pisicile, ca orice alt produs al pieţei capitaliste, au un an de fabricaţie, o serie de şasiu şi nişte specificaţii tehnice, fără de care nu le poţi scoate la vânzare. Aş putea adăuga, în cazul meu, că are vopseaua originală şi sistem de alarmă. Poate ajută.

Ta naa!!

Ah, da, e îmbucurător să aud că lumea s-a obişnuit să scriu pe blog, şi mă tot întreabă dacă am murit sau dacă sunt pe cale să.

Nu, nu am murit.

Sau da, am murit, dar aici în Iad este al dracului de bine, că ne dă Aghiuţă conexiune la Internet.

Pe de altă parte, este trist să observ că gradul meu de vitalitate este asociat cu frecvenţa cu care scriu pe blog. Cum ar veni, dacă aveam nevoie de argumente pentru ideea că blogăreala se hrăneşte cu timp disponibil şi posibilităţi efective de acces la internet, tocmai în această idee le-aş fi găsit.

Adevărul este că am avut multă vreme foarte puţin chef să mai fac muncă de scris pe blog, pentru că am simţit că nu aveam mare lucru de comunicat. Nici mie, nici altora. În realitate, ceea ce scriu eu aici pe blog este ceea ce vreau eu să ştiu despre mine, este lista mea de lucruri frumoase şi importante. Este lista mea de idei bune. Este colecţia mea de amintiri merituoase (ah, ce exprimare!). Mi s-a întâmplat să-mi vină idei de scris pe blog, din acelea de refulare, cum îmi şade bine mie, şi, neavând acces la internet şi timp, am renunţat rapid. Am renunţat chiar la ideea de a-mi programa însemnările pe blog pentru o dată ulterioară (gen băgat remider în telefon), pentru că nu pot scrie la comandă, ci doar sub impulsul momentului. Mi-au fost oferite ocazii felurite de a întâlni expresii ciudate, oameni ciudaţi, situaţii şi locuri ciudate, dar parcă farmecul de a povesti despre ele dispare dacă te apuci să le pui pe curat după o lună.

În fine.

Ce e cel mai important este că am fost la munte, la schi.

Ce contează restul, nu? :)

Planuri de viitor am. Printre ele este să renunţ la blogger şi să plec în ţări mai calde şi mai primitoare, unde pot să fac mai multe chestii drăguţe cu pagina mea personală.

Am să şterg această frază. Nu-mi place cum sună.