Adliana

Tocmai ne-am spus "pe curând" şi ne-am văzut pentru ultima dată în cadrul care ne devenise familiar. Serviciul.
Am rămas acum doar eu. O să ne vedem probabil din An în Paşte.
O să-mi fie dor de ochişorii ăia pe care ştie din când în când să-i înlăcrimeze cât să ne facă pe toţi să îi acordăm atenţie.
O să-mi fie dor de glumele ei la care nu am fost atentă aproape niciodată.
O să-mi fie dor de momentele în care venea şi se aşeza în faţa biroului şi turuia, iar eu nu o ascultam decât printre frânturi.
O să-mi fie dor de ea şi de aerul cald pe care l-a lăsat în urma pe aici.
O să-mi fie dor de sms-urile pe care nu am mai apucat să le scriem împreună, şi de poveştile ei copilăreşti despre băieţii de la birou.





Abia aştept să ne vedem în Jukebox.