Perlele colegului meu

Am decis să fac o categorie pentru perlele scoase de colegul meu F. (nu ştiu de ce îi scriu numele cu punct, oricum îşi vor închipui toţi că îl cheamă Florin, că doar nu Fabrizio....).

Cadrul în care apar perlele lui F. sunt din cele mai obişnuite. Nu e nevoie de alcool sau de bună dispoziţie ca să emită perle. Nu e nici nevoie să-l provoci, trebuie doar să-l incluzi într-o conversaţie. Facem asta destul de des în ultima vreme. It pays off...

Pe scurt, perla la care fac referire s-a născut în timpul unei barfe despre colega X, care a vorbit cu colega Y, şi i-a spus ce i-a spus F. din compasiune în urma cu câteva săptămâni, despre decizia colegei Y. de a merge într-un loc în care colega X nu era invitată şi în care F. considera că ar fi fost atât de bine să meargă de fapt colega X, pe care cu toţii o tolerăm mai uşor decât pe colega Y. Colega Y a aflat şi de aici comentarii la adresa lui F. Simplu? Drept pentru care l-am dojenit pe F. părinteşte si i-am spus cu un puternic accent de "I told you so" că nu era cazul să vorbească despre colega Y cu colega X, pentru că îi ies vorbe. "Uite ce-ai facut!" era esenţa dojenii mele. Moment în care colegul F., demontat de absurdul situaţiei, refuză să creadă că a făcut o prostie, şi-şi aruncă tot oful său într-un:

"... au ieşit astăzi bulele din căcatul care s-a scufundat acum două luni pe fundul lacului!"

După o scurtă pauză, necesară pentru oxigenarea corespunzătoare a creierului, toţi cei care participam la discuţie ne-am arătat interesaţi de amplasarea lacului şi de originea căcatului, însă F. a fost de neînduplecat. Misterul a rămas deci neelucidat.

Adevărata întrebare este: de unde le scoate?
Am concluzionat că este preferabil să ne bucurăm de geniul lui spontan şi să nu ne mai întrebăm despre originea perlelor sale.
Îi vom ridica însă foarte curând o statuie.
Will be back with some more...

Atenţie! Cafeaua pătează!

Reclama la Omniasig.
Mişto reclama. Foaaaarte sugestivă.
O lovitură de maestru.

Stau şi mă întreb: colega de birou cu cana de cafea (plină) de care se loveşte personajul principal bea oare cafea rece? Hmmm...

Scenariul e simplu: victima noastră se întâlneşte cu colega, care cară în mână o cană de cafea. Se împiedică de ea şi îi varsă cafeaua pe bluza alba. Colega îi administrează o privire ucigaţă care spune: "nenorocitule! bluza asta a costat doua milioane!!"
În loc să se zvârcoleasca pe jos de durere că a fript-o cu cafea, ea se mulţumeşte să îi arunce fulgere din ochi, cu o privire tâmpă de ciută rănită. De unde trag concluzia că cafeaua era rece.

Bizare obiceiuri mai au oamenii pe la servici!
Ma duc să-mi fac un ceai rece. E la modă.

Regulile de circulaţie. Ale cui e?

Stau de ceva vreme si ma intreb daca regula cu blocatul intersectiei e facuta doar pentru prosti, sau e valabila pentru toti soferii?

Se pare ca fac parte din prima categorie, deoarece de fiecare data cand ma opresc la o distanta rezonabila de cel din fata si las loc sa mai treaca si altii daca se pune rosu, mi-o incasez rau de tot!

Astazi mi s-a umplut frigiderul cu sortimente variate de carne, si spun asta pentru ca buzele individului din Tico-ul din spatele meu articula in nestire cuvinte, insotite de gesturile obscene de rigoare. Hotarat lucru, ceva nu merge!

Ma gandesc ca domnul cu pricina nu este familiarizat cu noul cod rutier. Ma mai gandesc ca daca in intersectie nu sunt trasate romburi mari galbene si nu sunt atarnate de toti stalpii panouri de atentionare, probabil ca regula nu trebuie respectata acolo! Devine deci logic ca singurele intersectii din Bucuresti pe care nu trebuie sa le blochezi sunt Magheru cu Tache Ionescu şi C.A. Rosetti. In rest, LIBER LA INGHESUIALA!

Cat de dobitoc trebuie sa fii sa vezi ca in fata ta coada se lungeste pana la Ploiesti si totusi sa te indesi in curul masinii din fata, sperand ca doar doar oi putea sa treci dincolo de intersectie!?! In aceeasi categorie se inscriu soferii care merg pe autostrada pe banda din stanga, convinsi ca mai tare ca ei nu circula nimeni, si pe care trebuie sa ii misti de pe banda acaparata abuziv doar cu claxoane si injuraturi de mama.

N-am crezut ca o sa o spun vreodata, insa cine a mers in afara are alta perceptie despre cum poti sa conduci cu bun simt. Aveam senzatia ca cei care vin din strainatate si spun ca in Romania soferii sunt tarani, in vest e asa ... si pe dincolo, frumos, civilizat, sunt tradatori, snobi. Acum le dau dreptate. Dupa o scurta sesiune de condus pe sosele frantuzesti, am invatat ca:

- se circula intotdeauna pe banda / benzile din dreapta, indiferent de viteza, deoarece oricand poate fi unul care circula din spate cu o viteza mai mare ca a ta. E valabil si daca mergi cu 200 / h.
- intentia de a depasi se anunta cu semnal stanga si rabdare, nu cu flashuri si claxoane.
- daca ai un pârţ de maşină, dar circuli cu viteză mai mare decat un Corvette, acesta se va da la o parte sa-ti faca loc.
- daca ai incurcat banda si ai nevoie sa faci o manevra la stanga sau dreapta care presupune sa treci peste cel putin inca un sir de masini, daca pui semnalul si rogi frumos ti se va da cale libera.
- si nu in ultimul rand, ca daca treci prin dreptul unui radar care face poza, e musai sa zambesti! (ca oricum poza nu valoreaza nimic in afara Comunitatii Europene).

Măcelul unei muşte

Simt nevoia sa impartasesc tuturor experienta coplesitoare prin care am trecut sambata trecuta. M-a marcat atat de tare incat am decis sa fac din ea un punct de plecare pentru o intreaga filosofie. Experienta mea ar putea sta la baza unui film de lung metraj de mare succes, s-ar putea scrie carti, manuale, firmele de consultata pe resurse umane s-ar imbulzi sa faca team-building-uri pe tema propusa, ce mai, un punct de referinta in literatura de specialitate. Ar putea aparea o simfonie, un musicall, concursuri internationale cu decernare de premii anuala.
Pe scurt, ce s-a petrecut.
Am facut curat in casa. Am sters praful de trei coti ce dainuia pe toate obiectele de mobilier, inclusiv pe painea cumparata in luna decembrie si uitata pe masa din bucatarie. Am aerisit casa (lucru demn de o cauza mai nobila, avand in vedere cancerul de afara), am facut ordine in haine (ce saga!). La sfarsit, am luat o cutie de suc si m-am asezat pe canapea sa ma uit la un film.

Pe undeva pe la mijlocul scenei in care englezii o macelaresc pe iubita lui Braveheart si Braveheart se intoarce si ii macelareste pe englezi, pe langa mine si-a facut aparitia o musca.
Pentru cei ce nu sunt familiarizati cu termenul, musca este o insecta mare si neagra, cu aripi mari cat o fereastra, cap paros si hidos, cu niste ochi multifatetati infioratori, picioare multiple (nu am avut rabdarea sa le numar, dar sunt sigur in numar par), si bazait specific.
Mi-a zumzait fericita de cateva ori pe langa lustra, s-a intors pe acelasi drum, a inspectat perdeaua, a mai dat o tura pe la lustra, apoi pe tavan etc. Si-a facut treaba ei de musca. Nu m-ar fi deranjat daca nu ar fi fost:
- extrem de mare
- extrem de neagra
- extrem de zgomotoasa
- extrem de aproape de mine
Nu stiu cum se facea ca isi gasea tot timpul drum pe langa fata mea, mi s-a asezat pe cap, pe brat, pe cutia de suc.
Am decis deci sa-i acord atentie lui Braveheart cum ii sfarteca corespunzator pe englezi pana la pauza publicitara, dupa care am trecut la atac. Am pus la cale un plan minutios alcatuit, din care, ziceam eu, musca nu avea cum sa scape. Am considerat ca oricare ar fi cantitatea de chestii dulci si bune de mancat care se aflau pe fata si pe bratul meu, aceasta se poate inlocui intotdeauna cu o cantitate mai mare, mai ademenitoare, sa zicem ... pe masa.
Am luat deci cutia de suc si am imprastiat niste suc pe cristalul mesei din sufragerie, m-am apucat cu incredere de un flacon de Baygon, si am asteptat, cuminte, la panda, venirea mustei.
Daca povestirea ar fi fost banala, nu as fi ales sa o scriu. Logic ca musca nu a venit. In locurile pe care ea le frecventase inainte decisese brusc sa nu mai calce. Si-a gasit alte locuri: pe sub masa, pe dupa calorifer, in parul meu, pe pantaloni, pe canapea. Intr-un cuvant, nu vroia pe masa. Pret de cinci minute, am agitat flaconul de insecticid intr-una, sperand ca voi prinde momentul propice sa o execut.
La un moment dat s-a coborat pana la pata de suc care se tot latea pe cristal, i-a dat tarcoale, dupa care a plecat. Nefiind pe faza, pana am scuturat flaconul, s-a dus si musca
S-a intors o a doua oara, de data asta si-a bagat un picior in suc, moment in care am bagat rapid un jet pe ea. Jetul s-a dus in aer, pe langa ea, tipa si-a luat zborul si m-am trezit iar cu buza umflata.
Tocmai cand planurile mele pareau a fi date complet peste cap, am vazut-o cum de sus de tot, de unde se avantase, incepe sa descrie o spirala periculoasa in directia parchetului. In mai putin de 5 secunde era pe jos, zbatandu-se. I-am mai aplicat inca trei patru portii de Baygon, pe care l-am imprastiat cu generozitate pe canapea si pe parchet, si musca a sfarsit cu picioarele-n sus, inerta.
Cu aceasta ocazie am constatat ca Baygonul miroase a levantica, lucru care m-a bucurat foarte tare. M-a mai bucurat la fel de tare si faptul ca am reusit sa-mi omor dusmanul, copiind tehnica de lupta a unui paianjen.
M-am dus la baie pentru o verificare rapida. Am constatat ca nu-mi crescusera colti in gura, ca nu aveam ochi si picioare multe, si nu aveam nici o cruce pe spate. Transformarea mea fusese doar psihologica.
Intoarsa in sufragerie, am constatat ca pauza publicitara nu se sfarsise inca, am mai luat nota de cateva reclame la Glade On&On si la Vodca Imperial, dupa care m-am cufundat intr-o binemeritata vizionare a filmului Braveheart.

Post de radio cu reclame

Ieri seara eram la volan si ascultam un post de radio in drum spre casa. La un moment dat au difuzat reclama pentru Bon Marriage, cantata de Dan Teodorescu de la TAXI. M-am trezit ca fredonam fara sa vreau: "unde-s verighetele, ... unde le punem pe rudele tale, unde le punem pe rudele mele...., cine-o ia pe mama soacra.... Bon Marriage / Bon Marriage / Face viata-n doi mai usoara / Bon Marriage / Bon Marriage / E-adevarat ca doar pentru-o seaaaraaaaa ...!
Mi-a fulgerat prin minte o scena hilara din filmul Demolition Man cu Sandra Bullock si Silvester Stallone: Lenina Huxley, personajul Sandrei Bullock, si inca un agarici pe post de politist, de la sectia de politie din viitorul incert in care se petrece actiunea filmului, sunt in masina, cu John Spartan pe bancheta din spate, si asculta la radio un post unde se difuzeaza numai "jingle-uri", reluari ale celor mai bune melodii de reclame, best of commercials, ceva in genul asta. Huxley si cu celalalt conduc si dau din cap pe ritmurile jingle-urilor, bataindu-se in acelasi timp, teribil de incantati de reclamele pe care le aud in difuzoare. Lui John Spartan nu-i vine sa creada, are o expresie interzisa pe fata, gen: "maaama, daca asta e viitorul, omorati-ma acum!"
Flash-back interesant (sau flash-forward).
Oare o sa ajungem si noi sa vindem pe la tarabele de la Universitate compilatii cu cele mai recente reclame?

Trebuie sa recunosc ca deseori ma surprind fredonand sau mimand odata cu vocile de pe ecran. Exemple sunt destule:
- "maruk... audi.... quattro" - ha ha, aici ma iau la intrecere cu prietenul meu;
- "parca ar fi .... aspiraTOR de pete!";
- "cand o sa fiu mare o sa ma lase sa-i conduc masina!";
- "electrolux: face viata mai usoara";
- "mai ieftin, mai istet, mai parfumat!".
Astept luna mai sa-mi cumpar bilet la Noaptea Devoratorilor de Publicitate.

Exprimări bizare

Niciodata nu ma voi satura de comentarii pe teme de vocabular si gramatica.
Cu cat descopar chestii noi si stupide, cu atat ma mananca mai tare palma sa le critic, in scris.
Am citit cu placere insemnarea lui luminescent despre greseli de gramatica elementara, si am impartasit cu bucurie oroarea din "glasul" ei. Facem parte din aceeasi secta. Ma bucur ca nu sunt singura.
Insemnarea asta nu este de fapt despre o greseala de gramatica, ci despre un fel de a te exprima. A venit la mine un coleg si mi-a spus ca intr-unul din contractele semnate recent "s-a strecurat" o greseala. Nu majora. Rideam cu pofta inainte sa fi terminat fraza. Ma uitam cu bucurie la fata lui stupefiata. Nu intelegea ce mi se parea atat de hilar. Ma uitam din nou la fata lui si imi inchipuiam greseala personificata, sub infatisarea unui spiridus mic si rau care isi croieste drum printre obstacole pentru a "se strecura" prin continutul contractului. Ajuns la intrarea in contract, Titlul cel mare si rau il opreste, fireste, si il intreaba:
- Tu! De unde vii si incotro mergi?
Greseala, parsiva, spune:
- Am fost chemata de Capitolul III, Durata contractului, sa ma prezint la sedinta!
Titlul se consulta cu Preambulul si cu Capitolul I, amandoi veniti sa bea o cafea la Titlu in birou, si se intoarce catre Greseala:
- Cum te numesti?
Greseala raspunde ipocrit:
- 15 ianuarie 2006!
- Bine! Poti sa treci!
Greseala chicoteste in sinea ei, isi indreapta gulerul camasii si mai impinge putin nodul cravatei in sus, isi ia diplomatul si trece de poarta. Mergand pe langa biroul Capitolului II, Obiectul Contractului, ii vede acolo stand la o vorba pe (i), (ii) si (iii). Toti cu palariile in cap. Isi zice: "ce bine, nu m-au recunoscut". Merge mai departe, ajunge in sala de conferinte a Capitolului III, se aseaza in capul mesei, si, cu un gest pe care nu il vede nimeni, ascunde ecusonul lui pe care scrie 15 ianuarie 2005, si il pune in fata ostentativ pe cel cu 15 ianuarie 2006. Va veni si vremea in care toti vor afla cine este el! Dar atunci va fi prea tarziu! MWA - HA - HA - HA - HA!!!

Au, portofelul meu!

Citind insemnarea unui bun prieten in urma cu cateva minute, mi-am adus aminte saga pe care o traverseaza portofelul meu de vreun an incoace.

Chinurile lui acopera toata paleta pe care o poate suferi un portofel:
este burdusit cu chestii inutile, nu prea contine bani, are maruntis mai mult decat poate duce/inchide capsa de la compartimentul special pentru monede, este rupt la imbinari, captuseala ii flutura nestingherita, este julit, si, aditional, foloseste pentru depozitarea unor articole inedite de genul: cateva iconite, agrafe, timbre postale, un nasture, o capsa, un manual pentru cardul de credit etc.
Din gama articolelor inedite le pot cita pe cele cateva care salasluiesc in portofelul prietenului meu: un cui de grenada si o tresa de sergent!

De mai multe ori mi-am promis ca cu prima ocazie voi face ordine printre chitantele din portofel, care au pus stapanire pe compartimentul pentru bancnote. Deja daca apare vreo bancnota pe acolo, este sufocata pur si simplu de chitantele de POS, de bancomat, de benzina, de posta. Una mai ferfenita ca cealalta. Sunt din 2004 si mai bine. Ma intreaba diversi: "mai ai de gand sa le mai tii mult?" sau: "la ce-ti folosesc?". Raspunsul e acelasi: intr-o buna zi....voi scapa de ele, le voi indosaria, le voi inspecta pe toate.
HA HA HA!
Ce gluma buna!
Sau, cum spun cei de la Animat Planet Show: "mai, ce-mi plac glumele mele!"
Deja ma vad inconjurata de chilotei de plastic, bibliorafturi si dosarele, pe covor in sufragerie, cu un teanc mare de chitante, cum le indosariez si le sortez.
Hehehehehhehe!!!!

Rîd încontinuu

Pentru cei ce au asteptat de multa vreme sa citeasca cel mai tare banc cu blonde, click aici.
Merita asteptarea!

Am crescut cu Tin Tin

Nu stiu cati au citit vreodata o banda desenata Tintin.
In copilarie am avut o colectie impresionanta, cu care ma delecta mama mea de cate ori avea ocazia, citindu-mi cu intonatie.
Erau in engleza, si abia la multi multi ani dupa aceea am constatat ca Hergé era francez, si ca limba de origine a lor era franceza. Sa citesc un Tintin in franceza mi s-a parut prima data ceva nelalocul lui. Parca nu savuram la fel de bine glumele, parca erau mai nesarate. Dar am invatat dupa aceea ca aveau aceeasi savoare.
De ce mi-am adus aminte de Tintin?
Pentru ca am dat peste un sit in care un nene pasionat de scrabble face o analiza a cuvintelor "inventate" de Hergé prin intermediul benzilor lui desenate.
Reproduc aici cateva citate.

<<<<>>>>

Chestia cu alintăturile

Buna ziua,

"Ma numesc Adrian si sunt un pui."
"Ma numesc Cornel si sunt un pui."

"Ma numesc Cos si sunt un pui."
Asa ar debuta, cred eu, o intalnire a barbatilor care se lasa alintati de prietenele lor "puiu". Intalnire anonima, cu certitudine. Ar fi "puii anonimi", in loc de alcoolicii anonimi. De ce ar vrea sa fie anonimi? Sau de ce ar vrea sa se intalneasca sa discute despre asta? Hiihihiihihi, mintea mea bolnava intrevede asta ca pe o varianta de terapie pentru cei N sute de barbati care se lasa alintati asa in intimitatea lor, infloresc cand li se spune "botosel", "fluturel", "pisi" acasa in dormitor, dar care se invinetesc la fata cand prietena scapa alintatura in prezenta prietenilor adunati la bowling.
Dintre cei citati mai sus doar pe ultimii doi ii cunosc. I-am asezat in ordine alfabetica :)
E drept ca sunt amandoi destul de mici de statura, probabil nu depasesc 1,70m. Sunt amandoi suficient de sateni ca sa poata trece drept blonzi daca bate lumina din unghiul potrivit. Nu sunt extrem de atletici, dar nici extrem de cracanati. Nu au aripi, nu au pene. Nu au cioc. Vorbesc inteligibil si inteligent. Emit pareri. Fac mai mult decat sa piuie si sa manace.
E vis-a-vis de mine un coleg de servici pe care il intreb:
"Cum iti spune prietena ta?"
"De ce vrei sa stii?" vine defensiv intrebarea lui.
"Sunt curioasa, atata tot."
"Cu ce are legatura? Ma fac de ris daca spun?"
"Consideri ca te faci de ris daca-mi spui?"
"Nuuu. Dar de ce vrei sa stii? Vrei sa stii cum imi spune prietena mea in public?"
"Da, in public, in intimitate, cum vrei tu!"
"Nu pot sa-ti spun!"
"Spune-mi cum iti spune in public, ca nu e un secret."
"Nu pot sa-ti spun. Imi zice-ntr-un fel, dar nu pot sa-ti zic asa! E o discutie inadecvata! Ce vrei sa mai stii despre mine? Cauta pe Google!"
Ma gandesc sa ma execut si sa caut pe google. Dar ma las pagubasa.
Totusi ceva ma riciie. Zice "e o discutie inadecvata". Probabil pentru ca sunt colega lui de servici.
Trec la alt coleg, aceeasi intrebare:
"Adica cum? Cum imi spune de obicei sau cand face misto de mine?"
Clipesc des, nu inteleg cum de a facut asa rapid conexiunea.
"Reformulez: cum te lasi tu alintat?"
"Ăăă, Bog, sau "iubitu'."
"Si cand vrea ceva de la tine?"
"Iubitu'... dar in general Bog!", vine repede precizarea.
Detectez o urma de roseata pe fata lui. Colegul asta e mai cul.
Next:
"Pe nume."
Asta e barbat de munte. Are 1,90 si vreo suta de kile. Nici nu ma mira ca nu-l alinta nevasta-sa.
Revin la Adrian, Cornel si Cos.
"Vine puiu sa ma ia".
"I-am spus lui puiu ca..."
"... si puiul meu s-a suparat pe..."
"Sa-l fi vazut pe puiu..."
Daca as fi barbat as detesta sa mi se spuna puiu. In fond toata ideea de a fi barbat este de a fi comparat cu termeni care sa semnifice "puternic", "mare", "solid", "de baza" etc.
Imi si inchipui ca lui Zeus insusi Hera ii gasea cuvinte de alint. Poate Afrodita ii spunea lui Ares in taina "floricica". Sau poate Eva Braun ii spunea lui Adolf "meine kleine kirschtorte". Ah, ce lista as mai putea alcatui.
Animale cu care sunt comparati barbatii in cele mai intime momente ale lor:
Pui, urs, cal, tigru, leu, pisica.
La tigru si la urs mai inteleg, dar pui....?????

Ski

Astazi ma duc la ski!!!
Iupiiiiii!!!
Am burdusit un ghiozdanel cu lucruri groase si chiloti + ciorapi, si ma duc direct pe partie.
Ma gasiti la nocturna, dimineata, seara, la pranz, intre mese, cand vreti voi, oricand, la orice ora.
Daaaaaaaaaaaaaaa!!!!

Sfinte Sisoe

Stateam la masa cu amicii mei de Revelion si jucam carti. Normal, ca oamenii. Si ne uitam la un film imbecil, sincer nu mai stiu care era.
Probabil pentru ca eram cu mintea mai odihnita, mi-a atras atentia traducerea lui "holy shit!" data de oamenii de la televiziunea respectiva: "sfinte Sisoe!" - spuneau ei, sau ma rog, personajele prin ei. Mi-am dat atunci seama ca inca de cand am invatat sa citesc si sa ma uit la filme americane traduse (sunt cativa ani buni de atunci.... hehe :D) acest faimos "holy shit" este tradus "sfinte Sisoe".
Invariabil.
De ce?
Probabil pentru pentru ca notiunea de "cacat sfant" nu exista in dictionarele noastre frazeologice.
Apoi probabil pentru ca imecilismul unei fraze de genul "cacatule sfant!" nu poate fi tradusa decat cu un nonsens de genul asta.
Si totusi acest sfant Sisoe trebuie sa existe, nu? Pe mine nu ma deranjeaza neaparat ca l-au bagat pe saracu' sfantu' Sisoe la inaintare ca traducere la o chestie atat de vulgara, ci ca au gasit de cuviinta sa traduca o injuratura extrem de comuna a americanilor cu o chestie care nu se foloseste niciodata de catre nici unul din conationalii mei.
Sa ne inchipuim ca mama fierbe apa pentru ceai si din greseala varsa continutul fierbinte pe haine. Logic ca se agita, tipa, si probabil injura, ce altceva ar putea sa faca? O si vad: "Sfinte Sisoe! M-am ars!"
Sa ne mai inchipuim ca Gigel se uita pe gaura cheii la sora lui mai mare care s-a inchis in dormitor cu prietenul ei cel nou. O vede pentru prima data pe sor'sa dezbracata si, evident, nu se poate abtine sa nu scape printre dinti un "sfinte Sisoe!" bine plasat.
Sa ne inchipuim de asemenea ca Elena isi deseneaza arborele genealogic, deoarece asta a pasionat-o pe ea toata viata. Ajunsa la a cincisprezecea craca din copacul ei, realizeaza ca varul de-al doilea al strabunicului ei era cumnat cu stranepotul faimoasei Ecaterina Teodoroiu. O si vad cum bulbuca ochii si exclama, in timp ce pixul ii cade din mana: "sfinte Sisoe!".
Astept cu nesat ziua in care voi vedea pe ecran scris "sa ma fut...", sau "e, cacat!", sau "maaaamaaa, manca-ti-as....", ma rog, traducerea potrivita pentru fiecare categorie de situatie in care yankeul ar spune "holy shit".
Cum a ramas cu Sfantul Sisoe?
Aflam prin grija nemasurata a Internetului ca Sfantul Sisoe s-a facut remarcat prin ceea ce se numesc "Minunile Sfantului Sisoe".

"Sfântul Sisoe avea o soră, mumă a şase copii, dintre care pe cinci îi luase Diavolul. Când intră sfântul în casă, se strecură şi Diavolul şi peste noapte fură şi celălalt copil. Sfântul alergă după el şi aflându-l îl sili să dea pe cei şase copii: ba chiar îl făcu să dea încredinţare că unde se va citi povestea aceasta şi se va pomeni numele lui Sisoe, nu se va apropia.
"Eu mă fac muscă - zice duhul necurat - eu mă fac păianjene, eu mă fac ogar şi toate nălucirile, văzute şi nevăzute şi merg de smintesc femeile şi iau copiii şi am 19 nume... Dar unde se vor găsi numirile mele scrise nu mă voi apropia de 7 mile de loc de acea casă, nici de nimeni câţi vor fi în acea casă, până va fi cerul şi pământul".

Saracul Sfantul Sisoe...